Mormantul de sub paltin
Rapa. Adanca, napadita de arbusti subtiratici, incalciti, cu crengi haotice, care ne zgarie hainele si obrajii. Coboara de pe culme, ca o lunga taietura, pana aproape de drumul mare al satului Rachitele. Rapa lui Susman. Asa e cunoscuta azi, intre ei, de toti motii satelor din jur. Acolo a fost aruncat, in urma cu saizeci de ani, dezbracat si schingiuit, trupul unui mare luptator: Teodor Susman "a Lipchii", cel mai insemnat conducator al rezistentei anti-comuniste din Muntii Apuseni. Omul numit de toti "Tatal Motilor".
Cei din sat inca povestesc: armate intregi au fost aduse aici si puse pe urmele lui, scotocind ani la rand muntii si neizbutind sa il prinda. Trei zile la rand, militienii si securistii au chefuit in fata cadavrului sau dezbracat, rezemat in picioare de peretele surii in care fusese ucis, chiuind de bucurie ca la nunta, ca dupa o mare si nesperata victorie. O autopsie in batjocura i-a fost facuta, chiar pe masa din bucataria casei sale, casa confiscata si preschimbata, cu cinism, in post de militie. Iar trupul i-a fost adus in furci, tinut de patru insi, pana pe marginea rapei acesteia, pe care o privesc acum infiorat, abia incumetandu-ma sa cobor catre locul blestemat al sacrilegiului din 15 decembrie 1951... Pamantul e rosiatic, brazdat de santuri lungi. O albie de rau fusese candva rapa, astazi de mult secata. Sunt alaturi de Traian Suciu, un barbat masiv, carunt, ce locuieste peste pod, "cum iesi din pini", nu departe de rapa. Imi zice ca toti copiii de scoala ai satului au fost adusi, in acea zi de iarna, pe marginea gropii, ca sa priveasca amanuntit cum e profanat trupul partizanului si astfel "sa invete ce patesc toti banditii care se opun regimului nostru comunist...". Iar cei ce-au fost obligati sa sape groapa si sa arunce cu mainile lor cadavrul in rapa, sa-l vada rostogolindu-se zeci de metri prin des
