O zi în poiana înflorită din lunca râului Dâmbovnic este o plăcere simplă şi necostisitoare. Timp de trei săptămâni, luminişul din lunca râului Dâmbovnic e învăluit în parfumul narciselor. Coprinele, cum le zic localnicii, înfloresc la început de mai şi ţin până în iunie.
Pentru cei care trec prin zonă sau pentru cei care stau relativ aproape, un drum până la Negraşi este o plăcere specială.
La fiecare început de mai, poiana cu narcise de la marginea comunei argeşene se transformă într-o simplă şi încântătoare simfonie a naturii, o oază de linişte pentru care merită să înduri chinul drumului peticit de gropi. Dacă vii pe autostradă, sunt 46 de kilometri de la Piteşti.
Greul începe după ce ieşi de pe A1, pe la kilometrul 80, când faci dreapta spre Teiu. Craterele de pe şosea te cam descurajează, ce-i drept, dar, după ce încep să curgă câmpurile de rapiţă, parcă mai uiţi de asfaltul ciuruit.
Valurile galbene întinse de-o parte şi de alta a şoselei te îndeamnă să te opreşti puţin să iei o gură de aer curat şi să asculţi foşnetul uşor al florilor mângâiate de vânt.
Coprinele din Negraşi pot fi admirate până în iunie
Ici-colo, printre lanurile viu colorate, zăreşti şi câte o stupină colorată. „D-aici, din câmpurile de rapiţă, iese cea mai bună miere. E fină şi, chiar dacă miroase uşor a varză, nu e dulce ca altele, să te usture limba; e taman potrivită la gust şi faci din ea o grămadă de leacuri pentru ficat, pentru splină, pentru oase, pentru rinichi şi câte şi mai câte!", spune tanti Maria, una dintre bătrânele din comuna Teiu.
Călătorie prin „oceanul" galben
Treci de câmpurile de rapiţă şi te strecori printre cirezile de vite ce înaintează în voie pe şoseaua proastă, ca să ieşi din Teiu spre Negraşi. Şirurile de case rămân în urmă şi se zăreşte alt „ocean" de rapiţă. Te uiţi în stânga, te uiţi în dre
