"Daca asceza nu este o vocatie autentica, poate degenera rapid intr-o "cariera""
Doctor in Teologie ortodoxa la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, cu studii la Heidelberg, Salonic si Hanovra, director al Institutului Roman de Studii Interortodoxe, Interconfesionale si Interreligioase, Radu Preda este o prezenta constanta in paginile revistelor teologice, dar si in presa laica, unde i se cere frecvent opinia de expert. S-a facut remarcat mai ales prin discursul lipsit de echivoc, privitor la problemele aparute in Biserica Ortodoxa Romana. A publicat mai multe volume de studii si eseuri despre raportul dintre ortodoxie si politic, si de teologie sociala. Prima sa carte a fost "Jurnal cu Petre Tutea" (1992), o evocare a ganditorului crestin caruia i-a fost alaturi in ultimii doi ani de viata, iar cea mai recenta este "Revenirea lui Dumnezeu. Studii social-teologice" (2011).
"Am avut gandul calugariei. Din fericire, nu s-a concretizat"
- Domnule Radu Preda, v-ati "nascut" crestin sau v-ati "facut"? Altfel spus: ati crezut dintotdeauna si ati trait mereu credinta?
- Nu cred ca se "naste" nimeni intr-o credinta articulata ca atare, ca este, ca sa zic astfel, "predestinat". Folosind un joc de cuvinte, doar aparent superficial, noi suntem si devenim, in acelasi timp, crestini. Adica primim o zestre spirituala pe care insa o constientizam treptat, de la o etapa la alta a vietii. La unii, acest proces dureaza mai mult, la altii, mai putin. Exista si categoria celor care nu "ajung" niciodata, din diferite cauze, la asumarea si trairea credintei. Astfel de oameni traiesc nu in necredinta, atata vreme cat nu se considera atei sau liberi cugetatori, ci mai curand in amnezie, in uitare. Au "uitat" ce sunt si mai ales ceea ce pot "deveni".
- Care este cea mai veche amintire pe care o aveti legata de credinta in Dumneze
