Ce frumoşi sunt caii, hai să-i omorâm, că ne iese şi nouă de o bastârcă mică.
Demult încerc să refuz sentimentul că în România nu există soluţie pentru nimic. De data asta, sunt convins că trăim în the Land of No Choice. O ţară de samsari, care s-ar vinde pe orice, apatici, înspăimântaţi de libertate şi, mai ales, de solidaritate. Din toate informaţiile pe care le-am adunat despre acest început de pogrom pe bani, lucrurile stau cam aşa: nu suntem la prima execuţie, doar ca primele nu au devenit publice, probabil din întâmplare.
Teoretic Pădurea Letea şi patrimoniul său sunt ameninţate de o populaţie de cai supradimensionată. Sigur că nimeni nu vorbeşte despre defrişările care merg înainte. Partea sensibilă ar fi formată din nişte stejari a căror coajă ar fi roasă de cai, deşi alături de ei pasc în zonă multe alte ierbivore, vaci, porci, oi, mistreţi. Specialiştii susţin că zona nu poate oferi hrană pentru toate aceste bestii hămesite. În acelaşi timp, nu a fost comunicat public înainte de măcel vreun raport ştiinţific care să ateste aceste fapte abominabile ale cabalinelor. Nici măcar o evidenţă precisă a cailor nu există, se vorbeşte fie de 4000, fie de 1000 de cai. Dar există deja un calcul precis care spune că zona ar putea suporta fie 100, fie 1000 de cai. Iată o dovadă de echidistanţă pur ştiinţifică. Iniţial, această deportare către abator a fost justificată de anemia infecţioasă, care există în zonă. Din cei aproximativ 50 de cai executaţi, printre care şi mânji, 19 au fost depistaţi cu această boală. Asta înseamnă că timp de un an toţi caii din zona ar trebui izolaţi şi examinaţi. Iar cei infestaţi trebuie sacrificaţi, conform legislaţiei europene, lucru deja întâmplat în nordul Moldovei.
Analizele nu au venit, dar caii au fost îmbarcaţi, după ce au fost maltrataţi şi amestecaţi astfel încât să se poată mutila în linişte. Î
