Iosif Varga făcea, fără trucaj, ce poate azi Ronaldinho cu transversala, acum 20 de ani. Juca pe gazon şi pe lăzi cu vin cu aceeaşi uşurinţă.
Taxiul îşi opreşte respiraţia lîngă ”cabană”, unde se echipează puştii lui Dinamo. Se dă jos din el, uşor, calm, să nu calce, parcă, pe ouăle de pe jos. Plăteşte gras, ca de fiecare dată. De la volan se aude ”Trăiască neaaa Piţiii!” E tras cap-coadă în alb, cu pantofi cu ciucurei scăpaţi în lapte. ”Boierule, iar ai avut, mă, antrenament nocturn cu vin ca-n Cina cea de Taină?”.”Hai sictir! Dă obiectu’-ncoa’, să-ţi arăt ce n-a putut nici cioara aia de Pele!” Ia mingea şi aşa, cu echipamentul ”adecvat”, zboară stropii de rouă de pe transversală. De patru ori din patru. E 10 dimineaţa, undeva pe la 1991. ”Piţi” Varga şi fratele, ”Tuţi”, în dialog.
Cvartetul de aur…
De cînd se ştie e la Dinamo. ”Mă, dacă formaţia a apărut în ’48 iar eu jucam, deja, la ea în curte, în ’51, însemnează că-suntem de-au leat?” A plecat la drum contra Steagului Roşu Braşov, prin 1958, cu trei goluri! Atunci s-a apucat, ”serios”, de două lucruri: de fotbal şi de votcă. Nu şi-a bătut joc nici de ea, nici de el. Pe gazon, pe la 20 de ani, era deja coordonator. Nea Traian Ionescu făcuse o trupă nouă, cu Datcu, cu Frăţilă, cu Ene II, cu Pîrcălab, cu Lică şi Nelu Nunweiller. Cine să plimbe mingea? La masă, cvartet de aur cu Costică David, Sandu Vasile, Ţîrcovnicu. ”Am fost singurii fotbalişti din lume cu titlul de Academician – Profesor Doctor în Ştiinţe Alcoolice!”, îşi aduce aminte ”Flencea”.
Într-o dimineaţă, Frăţilă a văzut că-i ”rupt”. Piţi avea gîtul uscat precum şorţul de sudură. ”Bă, vezi gaura aia de la cabană? Pe acolo o dau! Da dai şi tu o ladă de bere!” A urcat-o din prima. Modest, a zis doar atît: ”Am prins un exterior bun, asta-i tot!” Un băiat plecase, deja, după ladă…
Prin ’68, iar l-au solicitat. Dinamo nu se reg
