Oltean prin naştere, pictor prin vocaţie, Eustaţiu Stoenescu a văzut lumina zilei la data de 14 mai 1884 în Craiova, într-o mahala ridicată la rang de suburbie, numită Petre Boji. Nepot de boier şi fiu de senator pe linie paternă, neam de viconţi francezi pe linie maternă, micul Eustatiu Ion Mihail avea să ia contact cu arta prima dată la vârsta de 5 ani, atunci când a stat nemişcat, ca vrăjit de culori şi de penel, lângă pictorul Durand Durangel, cel care a făcut portretul mamei sale. Primele lecţii de desen le-a luat în liceu, de la profesorul Nicolae Rădulescu, exersând primele peisaje pe malul Jiului. Iar prima „lecţie” a primit-o la expoziţia lui Nicolae Grigorescu din 1897 când, fermecat de desenele maestrului s-a apucat să facă schiţe chiar acolo, în sălile de expoziţie, dar a fost prins de profesorul Tzigara-Samurcaş şi admonestat.
Pentru a putea pleca la studii în Franţa împreună cu prietenul său Nicolae Titulescu, dă ultimele două clase de liceu într-un singur an astfel că, în vara lui 1900 pleacă la Paris pentru a urma şcoala de pictură. În toamna aceluiaşi an dă examen şi intră la Academia Julien fiind elevul lui Jean Paul Laurens în atelierul căruia rămâne timp de 11 ani. În afară de prietenia cu viitorul stralucit ministru de Externe al României, aceşti ani îl leagă de alţi colegi de studiu precum Camil Ressu, Nicolae Dărăscu sau Pierre Gaudault şi Dunoye de Segonzac. Printre prietenii domniei sale din acea perioadă se numară şi A. Rodin, Georges Clemenceu, mareşalul Ferdinand Foch, precum şi viitorul preşedinte al SUA, F.D. Roosevelt.
Ca pictor debutează concomitent şi la Paris (la Salonul Oficial „Societe des Artistes Francais”) şi la Craiova natală, la Expoziţia Societăţii Artistice „Th. Aman”. Este cunoscut în special ca un maestru al portetului, dar se distinge şi cu numeroase peisaje pictate cu deosebită măiestrie. Nu numai viaţ