Oamenii de ştiinţă au reuşit să afle motivele pentru care amintirea experienţelor trăite la începutul copilăriei dispar până la atingerea maturităţii. Potrivit site-ului de specialitate LiveScience, citat de Agerpres, cercetătorii spun că aceste amintiri sunt chiar mai efemere decât s-a crezut până acum, ele începând să dispară, de fapt, încă de la vârsta de 4-7 ani. Până în prezent se credea că, în cazul copiilor cu vârste de până la 3-4 ani, nu există funcţiile cognitive şi de limbaj necesare pentru fixarea amintirilor. Ceea ce însemna că amintirile nu erau întipărite în creier şi deci nu ar fi putut fi pierdute ulterior.

Însă, Carole Peterson, profesor de psihologie la Memorial University din Newfoundland (Canada), a descoperit că există numeroase amintiri depozitate în creierul copiilor, despre care aceştia pot vorbi. Acest lucru le-a dat de gândit oamenilor de ştiinţă, deoarece el făcea dovada faptului că respectivii copii dispun de funcţiile cognitive, lingvistice şi de memorare necesare pentru a vorbi despre evenimente care li s-au întâmplat în trecut.

În studiu au fost folosiţi 140 de „prichindei” cu vârste cuprinse între 4 şi 13 ani, precum şi părinţii acestora, care au avut rolul de a confirma relatările micuţilor lor. Copiii au fost rugaţi să povestească, o dată la începutul studiului şi apoi la sfârşitul lui, după doi ani, care sunt cele mai vechi trei amintiri pe care le aveau. Copiii cu vârste între 4 şi 7 ani au avut tendinţa de a povesti alte amintiri după cei doi ani în care s-a derulat studiul, faţă de cele relatate anterior, fapt care sugerează că aceste prime amintiri sunt fragile şi pot dispărea cu uşurinţă.

Cu toate acestea, o treime dintre copiii cu vârste cuprinse între 10 şi 13 ani au descris aceleaşi prime amintiri în ambele ocazii. „Fenomenul amneziei infantile este o ţintă în mişcare în cazul copiilor, pentru că, pe mă