Producţia submediocră „Blonda, chiorul şi piticul“ mizează pe umor grosolan şi pe o interpretare demnă de brigada de amatori. Deşi spectacolul e departe de cerinţele unui act artistic, la reprezentaţia de sâmbătă, din Clubul La Scena, spectatorii au fost mai mulţi ca de obicei, iar biletul, mai scump.
Punct ochit, punct lovit. Profitând de nemulţumirea directoarei de la Universitatea Populară „Ioan I. Dalles", care a invocat limbajul vulgar pentru a opri reprezentaţiile pe care actorii urmau să le susţină în continuare în acest spaţiu, realizatorii spectacolului au speculat eficient, în scop lucrativ, acest refuz.
Deşi dovezile concrete lipsesc, după cum reiese din materialele difuzate de posturile de televiziune şi de alte canale media, precum şi din declaraţiile domnului Ştefanis Lupu, aceştia au făcut aluzie la cenzura de natură politică.
Mai mult, pe site-ul Clubului La Scena, în dreptul afişului de prezentare a spectacolului se puteau citi vineri sintagme precum „spectacol interzis de putere" sau „comedia anului 2011". Între timp, şi afişul, şi descrierea producţiei au dispărut fără urmă în lumea infinită a internetului.
Nu vulgaritatea de limbaj este problema spectacolului, ci lipsa calităţii
Iscând un scandal gratuit în jurul unui spectacol care avea nevoie de publicitate, realizatorii au obţinut, pentru moment, ceea ce au urmărit: ceva mai mulţi spectatori la „Blonda, chiorul şi piticul". Sâmbătă seara, la ora 20.00, sala de teatru amenajată la mansarda Clubului La Scena a fost mult mai plină ca de obicei, iar valoarea unui bilet a crescut de la 15-20 de lei la 25.
Cioace şi găselniţe
Reprezentaţia, care a durat o oră şi un sfert, a constat într-o comedie plină de clişee despre societatea românească de azi, măcinată de corupţie şi nedreptate, de sărăcie şi de temeri concrete, cea mai obse
