Dincolo de scandalul propriu-zis - arestarea şi punerea în acuzare pentru agresiune sexuală a lui Dominique Strauss Khan - afacerea DSK produce efecte perverse care ar putea bulversa şi mai mult o scenă politico-financiară şi aşa agitată. Pe fundalul aces-tui scandal tonul neobişnuit folosit săptămâna trecută de Jürgen Stark, economistul-şef al Băncii Centrale Europene, pune în evidenţă o schimbare de atitudine nu doar în privinţa datoriei Greciei, ci a relaţiilor dintre lumea financiară şi lumea politică. Iar temerea autorităţilor greceşti că plecarea forţată a lui Strauss Khan de la conducerea FMI - care se producea formal chiar în aceeaşi zi cu declaraţia economistului şef al BCE - ar putea avea efecte negative asupra situaţiei Greciei a primit o confirmare indirectă. Căci, în timp ce restructurarea datoriei greceşti face obiectul discuţiilor din spatele uşilor închise de câteva săptămâni, prin vocea economistului său şef, instituţia monetară europeană nu doar că a reiterat opoziţia sa faţă de acest proiect, dar a avertizat că, dacă o restructurare a datoriei greceşti ar interveni, BCE va înceta imediat să mai cumpere părţi din datoria grecească şi să susţină piaţa în această direcţie.

Mai mult chiar, cu aceeaşi ocazie, Jürgen Stark a afirmat că BCE refuză să garanteze obligaţiunile greceşti pentru susţinerea operaţiunilor de refinanţare a băncilor. Or, prin refuzul de a prelua titlurile de valoare ca garanţii, BCE privează băncile de lichidităţi. Şi aceasta, în condiţiile în care, deja de câteva luni, peste 20 de miliarde de euro au fost retrase din depozite bancare din Grecia.

Care ar putea fi motivul pentru care BCE, până acum o instituţie conservatoare şi atentă la nuanţe, şi-a asumat riscul de a provoca panica bancară în Grecia? Care este urgenţa care a obligat BCE să treacă peste rigorile limbajului diplomatico-finaciar? Poate pentru că BCE era