Securitatea vrea să dețină tot. Securitatea este totalitară pe când Partidul e mai european, dar operează de pe aceeași mentalitate: şmecherii plini de bani, iar fraierii să stea cu mâna întinsă.
Aceasta este o sintagma auzită prin anii ’70 printre poliţaii de duzină. 90% sunt şantajabili cu dosare, iar 10% sunt dinozaurii fostului Partid. Gruparea securiştilor vrea să-i înlăture pe aceştia. De aici blocarea sine die a legii lustraţiei, pentru că ambele tabere au capete ce pot cădea uşor.
Legea lustraţiei a fost uitată şi pe seama acestei uitări s-au salvat activişti şi securişti în poziţiile-cheie.
Astfel ai clientelă politică cu ajutorul căreia manipulezi şi îţi faci şi sclavi de serviciu. Deoarece clientela politică va face întotdeauna ce îi va spune patronul.
Cu siguranţă Traian Băsescu fără sprijinul electoratului nu putea ajunge aici. Şi tot cu sprijinul lui manipulat se poate ajunge la dictatură. Două mandate de cinci ani se aseamănă cu perioada de dictat - limitat temporar, dar cu puteri absolute - din Imperiul Roman.
Practic, un preşedinte care are trei mandate de cinci ani este asimilabil unui dictator pe viaţă. Ceauşescu a stat 25 de ani, iar unul ca Băsescu ar ajunge prin trei mandate de cinci ani aproape un Ceauşescu votat liber.
Şi aici se pune problema sfârşitului democraţiei într-un stat al haosului dirijat unde bunul public va fi anulat în favoarea şi în serviciul noii nomenclaturi de partid.
Ce rezultă din coabitarea dintre Partid şi Securitate? Rezultă un personaj dubios şi agramat ca Elena Băsescu, dar care deţine o avere demnă de invidiat chiar şi de marii mahări. În vreme ce un autor trebuie să se mulţumească cu sume ridicole de o sută de lei pentru un volum de povestiri, Elena Băsescu se joacă cu milioane de euro. Iar despre moralitatea ei ne vorbesc magazinele de etnobotanice.
Securitatea vrea să de
