Nimeni nu mai consideră un articol calomnios drept o atingere adusă onoarei cuiva.

Într-un număr de pe la mijlocul lunii mai 1893 al ziarului „Adevărul", principele Ferdinand e acuzat de a fi lovit grav, în ipostaza de căpitan la Batalionul 2 vânători, un soldat. Acuzaţia era completamente falsă, în stilul isteric al publicaţiilor de tip „Trompetă" din vremea lui Caragiale. Încercând să dreagă busuiocul, ziarul publică o notiţă în care-şi recunoaşte greşeala. A doua zi, 21 mai 1893, pe la 6 seara, în timp ce se pregătea numărul de a doua zi, îşi fac apariţia în redacţie comandantul batalionului, maiorul Cocea, împreună cu mai mulţi ofiţeri. Scrie C. Bacalbaşa în Bucureştii de altădată: „Dar comandantul batalionului, maiorul Cocea, găsi prilejul binevenit ca să facă zel. În dorinţa sa de a se recomanda prinţului moştenitor, luă cu dânsul un număr de ofiţeri şi se duse la redacţia «Adevărului» instalată atunci într-un ochi de magazin din Pasagiul Vilacros. Alexandru Beldiman şi unul dintre redactori erau în redacţie. După un scurt schimb de cuvinte şi un număr de injurii proferate de maior, toţi ofiţerii se năpustiră asupra lui Beldiman şi a redactorului său şi-i snopiră în bătaie".

Presa epocii aduce amănunte semnificative pentru felul în care cititorii de atunci înţelegeau să reacţioneze la cele apărute în ziare. Maiorul Cocea venise la redacţie nemulţumit de felul în care „Adevărul" îşi recunoscuse greşeala. Comandantul batalionului adusese cu el un text de dezminţire, pe care ziarul trebuia să-l publice. Directorul şi redactorul au refuzat să-l dea la tipar. Pentru asta au fost luaţi la bătaie. Scandalul ajunge în Parlament. În şedinţa comună din 22 ianuarie 1894, deputatul liberal Constantin Stoicescu îl interpelează pe ministrul de Război, general Iacob Lahovary, zis şi Jack Lahovary. C. Bacalbaşa e ziarist. Deşi „Adevărul" nu-i stă la inimă, el