Din simplu angajat al unei oţelării din Banat, Emil Mateiaş a devenit, fără ca măcar să ştie, duşman al poporului român. Doar pentru faptul că, în urmă cu 32 de ani, şi-a croit un alt destin pe meleaguri străine, numele bărbatului a ajuns pe lista neagră a Securităţii. Peste noapte, omul a devenit trădător şi spion acuzat că a vândut "agenturilor" reţete de fabricare a oţelurilor. Din simplu angajat al unei oţelării din Banat, Emil Mateiaş a devenit, fără ca măcar să ştie, duşman al poporului român. Doar pentru faptul că, în urmă cu 32 de ani, şi-a croit un alt destin pe meleaguri străine, numele bărbatului a ajuns pe lista neagră a Securităţii. Peste noapte, omul a devenit trădător şi spion acuzat că a vândut "agenturilor" reţete de fabricare a oţelurilor.

Pentru bătrânelul simpatic şi vorbăreţ din faţa mea, pe al cărui chip vesel şi în a cărui privire albastră dansează, şi acum, bucuria unei libertăţi câştigată în urmă cu mai bine de treizeci de ani, trecutul nu este niciodată departe. Cu eleganţă, omul păşeşte printre amintiri ce se înghesuie unele într-aletele de parcă ar vrea să dea năvală peste noi şi să recompună, pe loc, tabloul sumbru şi tern al vremurilor ceauşiste pe care le-a urât dintotdeauna. La cei 74 de ani, inginerul Mateiaş, acum un pensionar care trăieşte în Germania, la Baddeckenstedt, developează imagini, de acum peste trei decenii, amanetate într-un colţ de Românie, al căror aer l-ar fi respirat, parcă, ieri.

"Eram inginer la Oţelul Roşu...Nu-mi mergea rău deloc, dar mi-am dorit să scap de comunism, să trăiesc liber. Nu mi-a plăcut politica niciodată. Portiţa mea căte Occidentul pe care îl vedeam destul de des a fost pasiunea pentru film. Din două în două luni aveam paşaportul în mână, cum era pe vremea aia când trebuia să te duci să-l ceri la partid ca să pleci din ţară, şi mă duceam la câte un festival de film pentru amatori. În 1979