Pe Alexandru Andrieş n-ai cum să nu-l placi. Talentat, mucalit, de-o seriozitate şi o modestie pe care numai marile spirite o posedă, el reprezintă un exemplu, indiferent de regim politic sau de generaţie.

E cântăreţ, e arhitect, e profesor, e scriitor şi artist plastic. Face caricaturi, a scris muzică pentru mai multe filme şi a mai regizat câteva. Face versuri pentru prieteni, dar numai la cerere şi chiar dacă e foarte atent la nevoile publicului său, nu face niciodat rabat la calitate.

Nu e căsătorit, nu are telefon, are un munte de umor şi îţi poate face „cea mai frumoasă zi".

Dacă până acum nu i-ai descoperit muzica sacrifică doar câteva minute din timpul tău, s-ar putea să fie cea mai bună investiţie de suflet. Dacă deja eşti familiarizat cu creaţia sa, atunci ştii că merită să continui să-i asculţi cântecele pentru că reuşeşte mereu să surprindă în mod agreabil.

Alexandru Andrieş, artistul cu cea mai prolifică discografie din România, nu uită niciodată să-i aminteasă pe cei care i-au influenţat destinul muzical. Cu toate că n-a fost nici el ocolit de întâlnirile cu Securitatea, a reuşit de fiecare dată să fenteze regimul.

Adevărul: Te-ai născut, la Braşov, într-o frumoasă zi de 13 octombrie. Crezi în noroc sau în ghinion?

Alexandru Andrieş: Mie mi-a adus noroc 13 octombrie, n-am avut nicio problemă. Chiar am primit un e-mail de la un bun prieten care e în Statele Unite, care a fost membru fondator şi chitaristul solo al grupului Iris la început, e vorba de Adrian Ilie, în care scria că în funcţie de data la care te naşti, respectiv cifra zilei de la 1 la 31, afli cum eşti şi m-am amuzat copios.

Eu am avut noroc şi sunt în continuare un om norocos. Cred că e foarte important şi asta în viaţă.

Încă din adolescenţă muzica a fost pasiunea ta. Să discutăm puţin despre cum i-ai decoperit pe Beatles-i apoi pe Dyla