L-au trezit pe la al doilea cîntat al cocoşilor. Se apropia de 70 de ani şi sperieturile astea nu-i plăceau. La telefon se auzea ca şi cum cineva ar vorbi de la capătul lumii. Şi chiar de la capătul lumii vorbea!!! "Hello, Mister Drewry, Carlos Dittborn sunt! În Chile a avut loc un cutremur de pămînt extrem de puternic. Nu cunosc date exacte, dar ţara e terminată, sunt mii de oameni morţi, tragedii peste tragedii. Nu ştiu ce să mai zic"...Lui Arthur Drewry, cel de-al cincilea preşedinte al FIFA, i s-au tăiat picioarele. Şeful comitetului de organizare al Campionatului Mondial din 1962, tocmai îl anunţa că ţara ce urma să găzduiască competiţia fusese lovită de cel mai mare cataclism înregistrat vreodată. De fapt, de cele mai mari cataclisme!
50.000 de victime
În '54, Chile îşi depusese candidatura, alături de Argentina şi Germania. Logic, plecase cu şansa a treia, dar dracul ăsta gol, Carlos Dittborn, şi mîna sa dreaptă, Juan Pinto Duran, prezentaseră un program extrem de clar şi, în plus, cu vorbe meşteşugite, muiaseră inimile celor cu putere de decizie. Doi ani mai tîrziu, la Lisabona, reprezentantul patriei tangoului, arogant, spusese că "Avînd totul, putem organiza chiar mîine un Mundial"...Dittborn, un tînăr neîtrecut de 40 de ani, contraatacase. "Chile nu are nimic, de aceea vrem să facem totul!" 32 de voturi merseseră către el, 11 către vecini.
De a doua zi se apucaseră de treabă, pe teren. Duran a plecat de la Santiago la Talca, de la Concepcion la Valdivia, pentru a inspecta arene, a vedea infrastructuri. Carlos a luat cap-compas Talcahuano, Rancagua ori Vina del Mar. Oamenii aceştia duceau organizarea în spate aşa cum Atlas ţinea cerul pe umeri. Apoi a căzut bomba! Duran şi-a pierdut viaţa, într-un accident automobilistic, chiar în timp ce colinda ţara-n lung şi-n lat...Rămas singur, Dittborn n-a disperat. S-a adîncit şi mai mult în zecil
