Pentru instalarea lui Laurenţiu Mironescu în funcţia de secretar general la MAI, premierul Emil Boc a făcut o serie de jonglerii, inclusiv fentând o decizie irevocabilă a Justiţiei.

Concret, pe 4 ianuarie 2011, Mironescu a fost numit la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti. Două zile mai târziu, prin Decizia nr. 1/2011, prim-ministrul Emil Boc îl numeşte pe Mironescu secretar general la MAI „prin detaşare de la CPMB", în document menţionându-se că funcţie este exercitată cu caracter temporar.

Pe 25 ianuarie 2011, prin Decizia nr. 10/2011 a prim-ministrului încetează detaşarea lui Mironescu la MAI, acesta întorcându-se la CPMB. În aceeaşi zi, prin Decizia nr. 11/2011 a prim-ministrului se reîncadrează în funcţia de secretar general al MAI generalul Pelmuş Pandelea. (Acesta a fost numit în funcţie în septembrie 2008, a fost înlocuit de premierul Emil Boc, dar şi-a recâştigat în justiţie postul, iar premierul a fost obligat să-l repună în drepturi.) Nu se ştie ce s-a întâmplat pe parcursul a 48 de ore, ce discuţii au avut loc între premierul Emil Boc şi Pelmuş, cert este că, pe 27 ianuarie 2011, apare Decizia nr. 12/2011 a prim-ministrului prin care se consemnează "încetarea, prin acordul părţilor, a raportului de serviciu al domnului Pelmuş Pandelea". Pe 31 ianuarie 2011 se publică şi Decizia nr. 13/2011 a prim-ministrului prin care Laurenţiu Mironescu este numit, cu caracter temporar, prin detaşare de la CPMB, în funcţia de secretar general al mai.

Cu alte cuvinte, premierul Emil Boc a fentat justiţia, determinându-l (nu ştim cum) pe Pelmuş să renunţe la un drept câştigat în instanţă. Mai există o presupusă bilă neagră în ceea ce-l priveşte pe Emil Boc. Un ziar local din Constanţa avea mari semne de întrebare în privinţa calităţii lui Mironescu de funcţionar public. (Menţionăm că, pentru a ocupa o astfel de funcţie, o persoană trebuie să fie fun