Stă drept, serios, cuprinzându-i cu privirea pe cei din jurul lui şi spune răspicat: „Da, mă bat. Mă bate tata, dar mai ales mama. Mă loveşte cu palmele, cu pumnii, cu coada de la mătură. Aici, pe obraz, am fost negru de la lovituri. Mă bat din orice...“, îşi spune povestea Nicuşor, un băiat cu ochii trişti.
Nicuşor Vădeanu are zece ani şi este din comuna doljeană Galiciuica. Povestea lui este tristă. Copilul şi-a pierdut mama la vârsta de şase ani şi a rămas în grija tatălui şi a bunicilor paterni. Mai târziu a apărut în viaţa lui şi mama vitregă, Ileana Vădeanu, sau Nuţi, cum îi spune lumea din sat. Mamă al cărei comportament a fost, la început, numai lapte şi miere, dar ulterior s-a schimbat radical, cel puţin aşa spun copilul şi vecinii, care îi susţin declaraţiile. „Mă bate din fiece. Se poartă urât cu mine, mai ales când tata nu este acasă. Nu îmi pune să mănânc. Singur trebuie să îmi iau farfuria, să-mi pun mâncare, după aia să o spăl tot eu. Nu vrea să-mi spele ciorapii şi chiloţii, deşi avem maşină, îi ia şi-i dă la o parte. Mă obligă pe mine să-i spăl. Dacă o enervez cu ceva, mă loveşte. Ultima dată m-a lovit peste faţă pentru că am salutat un om cu care nu vorbeşte ea. Am avut negrituri pe faţă“, povesteşte Nicuşor. Copilul este terorizat de cea căreia îi spune totuşi „mamă“, cea care nu înţelege că nu mai este un copil pe care să-l manipuleze cu uşurinţă. Că băiatul are nevoie de mai multă libertate, că este la vârsta marilor întrebări, cărora ea nu trebuie să le răspundă cu bâta, ci cu sfaturi.
Din păcate, Nicuşor nu a găsit un sprijin în tatăl său, care îi ţine isonul actualei soţii şi îl altoieşte pe copil în urma intrigilor ei.
Bătăile şi chinurile pe care le îndură Nicuşor au ajuns la urechile vecinilor şi sunt acum motiv de discuţie în sat. „Îl bat, săracul copil. Este chinuit. Se aude din curte cum ţipă: «Nu mai da! Nu mai da!
