Ministerul Justiţiei încearcă să introducă răspunderea magistraţilor (aici), DNA anchetează şi arestează la greu din instituţii, administraţie şi chiar politică. Se schimbă oare ceva în justiţie, sau e doar din cauză că mica pauză dintre multele noastre campanii electorale a luat sfîrşit? Ultima variantă are avantajul de a explica aspectul foarte cinematografic al operaţiunilor, plimbarea inutilă a vameşilor cu elicopterul, excesul evident de arestări preventive etc.

Marea problemă, însă, e că nu prea ştim ce se întîmplă în justiţie cu adevărat. Există unele date şi statistici, însă instituţiile din domeniu nu sînt transparente, iar imaginea e contradictorie. Ministerul Justiţiei, ministerul cu cele mai mari salarii din România, nu se deranjează să producă un raport anual pe funcţionarea justiţiei. Şi, într-adevăr, la ce i-ar folosi? La nimic. Pe site, doar obişnuita bătaie de joc a aproape tuturor instituţiilor în ce priveşte informaţiile: un singur raport pe o problemă specifică a justiţiei româneşti (din 2005!) şi inevitabilele documente europene, cu obişnuitele abstracţiuni care nu prea au legătură cu terenul.

DNA face, însă, o sinteză nu doar pe activitatea lui, ci şi a instanţelor (să sugereze asta că Minsiterul Justiţiei e de fapt DNA-ul? Hmmm). Iar acest raport al DNA pe 2010 arată, într-adevăr, o creştere substanţială nu numai a numărului de dosare finalizate de DNA, ci şi a numărului de condamnări în justiţie pentru fapte de corupţie, la fel a numărului şi procentului de condamnări cu executare faţă de suspendări.

Totuşi, la nivelul demnitarilor şi instituţiilor de ordine, tabloul a rămas în 2010 foarte firav, ca şi în 2009. În 2010 au fost condamnaţi un parlamentar (nici unul în 2009), 2 primari şi un viceprimar (0 în 2009), 23 de ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, plus un şef (faţă de 19 în 2009, plus 3 şefi). 3 vameşi şi 2 finanţişti î