Uniunea Europeana discuta zilele acestea proiectul unificarii bazei de impozitare la nivelul blocului comunitar. Daca acest sistem va fi adoptat, companiile mutinationale cu sedii in diversele state membre vor plati impozitul pe profit conform unei scheme consolidate de venituri si cheltuieli, profitul fiind astfel centralizat si distribuit apoi intre statele membre proportional cu volumul afacerii din fiecare stat. Mai departe, fiecare stat membru va aplica rata de impozitare stabilita conform reglementarilor nationale.
Pana aici nimic rau, cel putin din punctul de vedere al Romaniei, care este avantajata de o astfel de masura. De asemenea, masura este dorita de companiile multinationale care isi vor putea centraliza astfel veniturile si cheltuielile, cu deductiblitatea aferenta uniformizata (aici vor avea chiar de castigat in fata Ministerului Român de Finante, care nu recunoaste in prezent deductibilitatea unor cheltuieli in aceeasi masura precum tari din vestul Europei).
Pericolul vine insa din alta parte. Este déjà binecunoscuta intentia principalelor doua state membre UE, Franta si Germania, de a indrepta fiscalitatea comunitara catre o rata comuna (unica) de taxare a profiturilor companiilor, undeva la 25%. In conditiile in care Romania are in prezent, conform sistemului national, o rata de impozitare de 16%, este evident ca o uniformizare a acesteia va duce la o crestere a nivelului de fiscalitatii nationale.
Acest lucru se traduce, din pacate, printr-o pierdere a avantajului competitiv al României in cursa pentru atragerea de investitii straine, adica exact companiile multinationale care sunt intotdeauna interesate de o legislatie cu fiscalitate redusa. Irlanda déjà s-a opus unificarii bazei de impozitare tocmai de teama ca acest lucru sa nu duca in final sau sa fie folosit ca argument pentru unirea ratei de impozitare (in prezent Irlanda
