A venit şi seara de Gală. Deja Cannes-ul s-a mai golit de musafirii călători.

În aşteptarea Palmaresului, se mai cumpără cadouri din magazinele autorizate să folosească sigla Festivalului, se fac plimbări cu catamaranul în fascinanta Insulă Sfânta Margareta, unde se află şi închisoarea de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, comandată lui Vauban, şi unde se spune că ar fi fost încarcerat şi şi-a găsit sfârşitul „Masca de fier", pare-se, fratele geamăn al monarhului. Tot aici e şi o pădure de eucalipţi, o rezervaţie naturală cu aspect paradisiac şi poteci înşelătoare, cu zeci de trepte ...

Dimineaţa, se pot recupera filmele ratate din lipsă de locuri sau suprapuneri. Am intrat la „Polisse" şi la „Copacul vieţii". Ele vor deschide şi închide seara. (Aşa a fost şi anul trecut cu formidabilul „Oameni şi zei"! ).

La 19.15, există două posibilităţi: Sala Debussy, unde poţi vedea cu presa şi constata comentariile, prin aplauze sau huiduieli, sau la hotel, pe celebru Canal+ , care dă şi Covorul Roşu, aflat pe scări, cele 24 de trepte de neuitat pentru cine le-a urcat pentru un triumf, şi nu ca la americani, o nesfârşită alee...

Din nou, mare lucru nu se poate scoate de la De Niro, i se pune întrebarea de tipul „mânăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă, ce-i?". El, în sine, e un spectacol, pe care l-a continuat cu mult har şi pe scenă, unde (s-a făcut, zic eu, n-a fost un act ratat, ceea ce se cheamă) în loc de camarazi (ajutat de Melanie Laurent, deşi mai la îndemână, dacă nu era aranjat, ar fi trebuit să-l ajute cu.. campioni), le-a spus champignons/ ciupercuţe, colegilor de deliberare. Cam departe , dar asta le dă o pâine (o baghetă), în plus, presei!

Şi s-a dat drumul la paradoxuri: Premiul Juriului, pentru franţuzescul „Polisse" al actriţei şi regizoarei, botoasa şi dinţoasa Maiwenn, care a profitat de ocazie să facă un întreg circ, şi, după ce