Odată cu lansarea televizoarelor 3D pe piaţa globală, o serie de mituri legate de avantajele şi dezavantajele tehnologiei 3D încorporate în aceste produse au apărut pe piaţă în rândul consumatorilor şi nu numai.

Mitul 1: Televizoarele 3D au un unghi de vizualizare vertical îngust

Eplicaţie LG: Unghiul de vizualizare vertical nu este atât de important din motive evidente: vizualizarea este acoperită de acest unghi în marea majoritate a cazurilor, mai puţin atunci când consumatorii preferă să se uite la televizor la o distanţă foarte mică de aceasta sau când poziţionează televizorul în partea de sus a peretelui, aproape de tavan. Însă având în vedere că marea majoritate a consumatorilor privesc la televizor de la o distanţă de cel puţin 2 metri şi îşi poziţionează televizorul la nivelul ochilor, unghiul de vizualizare vertical nu reprezintă nicio problemă.

Unghiul de vizualizare lateral este important şi poate fi într-adevar o problemă. Consumatorii care deţin un televizor 3D de tip SG sunt restricţionaţi în ceea priveşte poziţionarea faţă de televizor, fiindu-le astfel imposibil să privească conţinut 3D în grup mare datorită unghiului de vizualizare lateral limitat. Noul televizor Cinema 3D oferă un unghi de vizualizare de aproape 180 de grade, ceea ce permite consumatorilor să stea oriunde şi în orice poziţie în faţa televizorului şi să vizualizeze aceeaşi imagine excepţională 3D.

Mitul 2: Primii ochelari 3D polarizaţi au fost creaţi pentru prima dată în anul 1935 şi de atunci au progresat foarte puţin, singura mare schimbare fiind reducerea costului

Explicaţie LG: Această afirmaţie se referă strict la ochelarii polarizaţi şi se pierd din vedere câteva aspecte esenţiale, care reprezintă evoluţia tehnologică a acestui produs. De exemplu, ecranul LCD al televizorului utilizează lumină polarizantă car