Cum poate fi socialistul cu cele mai mari şanse de a deveni preşedintele Franţei un personaj care a finanţat prin FMI guverne ultra-corupte în schimbul unor experimente economice dubioase pe propria lor populaţie?
Este greu de realizat o analiză la rece a Afacerii DSK, în contextul în care teoriile conspiraţiei sunt la mare modă, inclusiv în America. Prima reflecţie care îmi vine în minte este legată de ce spunea George Santayana: "Cei care uită trecutul sunt condamnaţi să îl repete". Toţi tiranii au primit, mai devreme sau mai târziu, exact ceea ce meritau. Hitler s-a sinucis şi cadavrul sau a fost ars, cum făcea şi el cu evreii. Ceauşescu, care dărâma biserici, a fost executat de Craciun chiar de unii dintre acoliţii lui. Visul comunist al lui Mao s-a transformat în cea mai mare economie capitalistă din lume (în China există acum mai multe portrete ale patronului de la KFC decât portrete ale lui Mao). Stalin a rămas în istorie ca un criminal paranoic, nu ca un tatuc, iar URSS s-a destrămat. Dar criminalii moderni, unii care utilizează arme financiare, cum ar merita să sfârşească?
A doua reflecţie este că unul din elementele dezbătute în scandalul legat de DSK este America puritană vs. Franţa libertină. Nici nu poţi comenta asemenea idee ineptă. Aici este vorba despre fapte concrete şi aparenţele lor. În niciuna dintre taberele care s-au format ad-hoc nu văd nicio preocupare pentru desluşirea faptelor. Fiecare grup încearcă să-şi impună, pe un ton oarecum isteric, impresiile ca fapte certe. Într-o astfel de atmosferă este decredibilizat orice mijloc de aflare a adevărului.
A treia reflecţie mă face să mă gândesc la abia-trecuta criză economică, în urma căreia au rămas în conştiinţa publică nişte concluzii, după părerea mea, complet greşite. Deşi oligarhia financiar- bancară a generat criza, povara o suportă acum întreaga populaţie. În România, de e