… a fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o presa care isi lua in serios menirea, o vreme in care jurnalistii nu se opreau din filmat sau fotografiat doar pentru ca o haita de lupi le atacase piciorul, smulgand halci de carne din el, ba dimpotriva (caz real), un timp in care presa era prima care sa isi taxeze critic proriile derapaje. Unde au disparut toate astea? Cand? Cum?
Cand a murit Evenimentul Zilei? Cum? De ce? Nu stim. Nu ne raman decat speculatiile, pentru ca Evenimentul Zilei nu a considerat asta o stire. Evenimentul Zilei a ajuns un fel de strigoi care mai bantuie inca prin lume, pentru ca nimeni nu indrazneste sa-l traga deocamdata de maneca si sa-l anunte ca e mort.
Cand Adevarul lui Patriciu a avut probleme (pare-se ca inca le mai are), Evenimentul Zilei a fost primul care le-a semnalat, cu o satisfactie greu disimulata sub masca obiectivitatii – si bine a facut. Cand, insa, la Evenimentul Zilei, sunt “restructurati” oameni care reprezentau, din multe puncte de vedere, coloana vertebrala a gazetei, EvZ tace malc. Barna din propriul sau ochi nu il incomodeaza. Unde au disparut editoriale pregatite pentru publicare? Nu stim. S-a schimbat politica editoriala? Habar n-avem. Au fost ratiuni financiare? Putem doar specula. EvZ nu ne informeaza. EvZ scrie despre cate in luna si-n stele, Mircea Marian comenteaza despre Patriciu, dar nu pomenste nimic despre plecarea pana mai ieri colegilor Ioana Lupea, Horea Ghibutiu, Calin Hera, Serban Stoica, Raluca Dan, si multi, multi altii. Asta nu il intereseaza. O intreaga redactie e, de facto, decimata peste noapte, dar asta nu mai este o stire la EvZ. Nimeni nu catadicseste sa dea macar un comunicat “de lemn”, ca “s-a restructurat”, ca EvZ “ramane in continuare in serviciul cititorilor”, ca” le ureaza succes celor care au parasit echipa”, ca, ma rog, ne pasa adica si nu ne ascundem dup
