Şi a venit şi seara cu, poate, cele mai multe emoţii pentru români. La „Un certain regard", aveam filmul lui Cătălin Mitulescu „Loverboy". Cu tot aerul de Robert Pattison de Constanţa, n-a reuşit să-l convingă pe Emir Kusturica. (Între timp, în plin Festival, în ziarul local, oferit gratuit la foarte multă lume, a apărut un foarte tentant anunţ turistic pentru Castelul Bran. Poate şi cu un pic de cinema ar avea şi mai mult succes. Dracula ajută încă de când nici nu se inventase sonorul!)

Premiul pentru regie l-a luat un alt iranian (după cel de la Berlinală) remarcabilul Mohammad Rasoulof, care, în „La revedere", recrează o atmosferă atât de asemănătoare cu cea de la noi, din anii '80, încât am binecuvântat încă o dată, în gând, ca şi în seara cu Belmondo, Revoluţia din '89...

Drame cu paşaport, vize şi avort, o actriţă frumoasă şi cu un joc de o complexitate tulburătoare...Autorul n-a putut fi prezent, ca şi Panahi, doar că, e, teoretic, liber într-o închisoare fără gratii. A reuşit soţia sa să vină pe scenă, cu voalul nu pe faţă, dar pe cap şi să-şi exprime emoţia în farsi, ajutată de un interpret.

Premiul special al juriului a mers la rusescul „Elena", care nu fusese încă văzut de presă, (în rândul publicului aflându-se Andrei Koncealowski, recentul oaspete de la Bucureşti) şi fusese programat, chiar de Sfinţii Constantin şi Elena (ca în ţară, documentarul ultrapremiat al lui Dăscălescu: Marile spirite aristice se întâlnesc!).

Regizorul Andrei Zviagintev, pe care publicul cinefil eco-deltian îl ştie de la „Izgonirea", (filmat în Basarabia), din cadrul „Anonimului", a fost dublu emoţionat de premiu şi premieră. Filmul său a avut un subiect din zilele noastre, cu bucătăria consacrată pentru producţiile româneşti: cu muşamaua înflorată şi lungi scene în care se mestecă şi se discută, cu un cuplu tardiv, el bogat, ea fostă infirmieră,