Scandalul gratuit creat de asa-zisa cenzurare a unei piese de teatru a fost, in mod evident, doar o strategie de marketing reusita: un spectacol obscur care la premiera a vandut vreo 13 bilete, dupa numai cateva zile de supramediatizare a fost jucat cu casa inchisa.
Mai mare si mai eficienta publicitate gratis nu cred ca exista. Asa ca regizorul Stefanis Lupu, nu stiu cat talent artistic are, dar de abilitate manageriala da dovada din plin.
Pana la urma, omul, confruntat cu un fiasco profesional, s-a salvat profitand de isteria antibasesciana a televizunilor de stiri, singura reteta cu efect garantat in societatea romaneasca a momentului. A fost suficient ca omul sa puna un titlu cu evidenta trimitere la personaje politice ale momentului, "Blonda, chiorul si piticul", si apoi sa urle cenzura pentru ca reactia sa fie cea scontata.
Televiziunile de stiri s-au napustit asupra subiectului pe care l-au devorat vreme de vreo doua zile fara incetare, desi explicatia institutiei care a suspendat spectacolul este cat se poate de clara:
"In protocolul semnat de cele doua parti, s-a convenit ca veniturile rezultate din incasarile evenimentelor comune vor fi impartite in procente de 50-50%, astfel incat sa se poata acoperi, pentru Asociatia Kubart onorariile actorilor, iar pentru Universitatea Populara Ioan I. Dalles costurile utilitatilor in perioada repetitiilor.
Avand in vedere ca s-au vandut doar 13 bilete (dovada fiind chitanta depusa in caseria Universitatii) si astfel nu se puteau acoperi cheltuielile, conducerea i-a comunicat regizorului ca acest spectacol nu mai putea fi sustinut din motive economice. Precizam ca acesta este singurul motiv care a stat la baza deciziei conducerii Universitatii Populare".
Cea mai buna dovada a premeditarii intregii povesti este chiar reactia regizorului la invitatia,
