Câteva date statistice recente m-au pus pe gânduri. E vorba de nivelul cheltuielilor anuale, pe cap de locuitor adult, cu jocurile de noroc. Australienii sunt pe primul loc, cu echivalentul a peste 1200 de USD. Bizar, americanii, a căror indus-trie de jocuri de noroc nu are nevoie de nicio prezentare, ocupă un loc foarte modest, cu mai puţin de o treime din această cifră.
Mi-am pus întrebarea dacă există o logică a acestor cifre. Spre exemplu, m-am gândit dacă clişeele noastre despre naţiunile mai prudente se confirmă. Nu prea. Finlanda se plasează în plutonul fruntaş, cu circa 600 USD. Norvegia - înaintea Greciei, cu peste 400 USD. Suedia şi Danemarca devansează Marea Britanie. Canada, înaintea Italiei. Irlanda, înaintea Spaniei. Desigur, cifrele ar trebui ajustate în funcţie de costul vieţii sau reglementările privitoare la loterii.
Am căutat în domeniul public date relative la România. În 2010, Loteria Română se pare că a avut un venit total de 1,5 miliarde de lei. Dacă împărţim la 15 milioane, ar rezulta aproximativ 100 RON pe an cheltu-iţi de fiecare adult pe loterii sau lozuri. Aproximativ 35 USD. Cifra nu pare importantă, însă cred că trebuie apreciată pe fondul puterii de cumpărare, care e alta decât aceea din Singapore (unde un adult cheltuieşte pe jocuri aproape 1200 USD pe an) sau Japonia (aproape 400 USD). Desigur, aceste calcule sunt aproximaţii, pentru că nu includ alte forme de jocuri de noroc precum promoţiile comerciale unde intervine un element de şansă.
Aceştia sunt doar banii cheltuiţi. Unii mai şi câştigă. Nu îmi este clar în ce proporţie, însă mă aştept ca aceştia să fie puţini. Pentru imensa majoritate a participanţilor sunt bani aruncaţi pe fereastră.
Ceea ce m-a intrigat. Economic vorbind, aceste cheltuieli sunt similare unor taxe. Care e nivelul acestora? Sunt comparabile cu taxele "normale"?
Să luăm cifrele (ap
