In RATB-ul bucurestean gasesti cersetori de toate natiile, rasele si varstele. Milogi orbi, ciungi, arsi ori falsi credinciosi recita, cu mana intinsa, discursuri lacrimogene poate-poate ii sensibilizeaza pe calatori.

Si cum religia si catrenele care evoca divinitatea nu mai induioseaza, iar monedele nu mai curg garla in buzunarele cersetorilor, acestia s-au rebranduit.

"N-am bani de paine, sa va ajute Dumnezeu" s-a transformat in "Abia am iesit din inchisoare, ajutati-ma cu un leu". Replica din urma ii indeamna pe calatori sa-si dea ghionturi si sa zambeasca complice. "Probabil pentru furt a ajuns la inchisoare", isi dau cu parerea bucurestenii, iar in mana cersetorului nu aterizeaza nicio moneda, oricat ar pleda el pentru mila.

Autobuzul 104 scartaie din toate bujiile. Cam 1,60 inaltime, imbracat in niste haine zdrenturoase si murdare, cu parul valvoi si fara incaltari in picioare, un individ la vreo 25 de ani se strecoara in imbulzeala din autobuz.

"A fost odata ca-n povesti/A fost ca niciodata", incepe barbatul, cu o voce groasa si cu o dictie care-ar starni invidia multor actori. Ori jurnalisti. Brusc, toate privirile se indreapta spre cersetor. "Versuri din Eminescu", remarca o doamna perspicace din spatele autobuzului.

Jurnal de calatorie urbana - Cum se sterpeleste in RATB (microreportaj)

Cersetorul nu se opreste. "Din rude mari imparatesti/ O prea frumoasa fata", continua tanarul in haine ponosite. Copila din stanga mea scoate repede telefonul mobil din ghiozdan. "Versuri Luceafarul", cauta rapid pustoiaca pe Google.

Autobuzul se opreste in statie. Cand aveai impresia ca nu mai ai unde sa arunci un ac, mai urca vreo 20 de calatori. Usile se inchid, iar autobuzul devine o conserva de stridii. "Din umbra falnicelor bolti/ Ea pasul si-l indreapta/Langa fereastra, unde-n colt/Luce