Scriitorul va lansa la Târgul Internaţional de Carte Bookfest, sâmbătă, de la ora 17.30, la Romexpo, volumul „Zen: Jurnal. 2004–2010“, al treilea după „Jurnal I. 1990-1996“ şi „Jurnal II. 1997-2003“. Mottoul noii cărţi-eveniment, editate de Humanitas, este: „- Ce este Zen?, e întrebat un maestru al acestei căi. - E viaţa de toate zilele, răspunde el“.
„Ce imensă diferenţă între vechile mele jurnale (cele dinainte să fac, să zicem, 40 de ani) şi cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar şi-n deznădejde, celelalte - disperate chiar şi când viaţa pare blândă cu mine", mărturiseşte scriitorul Mircea Cărtărescu.
„Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minţii mele, atât de îndepărtată că am uitat, pe drum, de ce înaintez. Am adunat pe drum atâta experienţă, încât nu mai pot face nimic cu ea, fiindcă fiecare grăunte de cunoaştere se anulează cu toate celelalte: ca să faci ceva trebuie să ştii puţin. Şi, de altfel, dintre toate speciile literare - hai să zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie -, jurnalul e cea mai absurdă. Mâna ta stângă dă bani mâinii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuţi ştii de fapt mult mai bine decât cel care notează, căci durerea e autentică, pe când «mă doare» e o convenţie", subliniază autorul confesiunilor din jurnal. Scriitorul, în vârstă de 55 de ani, a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit „generaţia optzecistă" a unui „Aer cu diamante".
Treptat, Mircea Cărtărescu s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din „Nostalgia" le-au urmat un scurt roman („Travesti", 1994) şi apoi unul în trei volume, „Orbitor" (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei româneşti contemporane.
