Azi dimineaţă domnea o atmosferă tensionată în redacţie. Care cum venea, pufnea, “iar mi-a cerut ăla legitimaţia”. “Ăla” este coşmarul dimineţilor noastre, agentul de pază zelos şi care stă la pândă. O da, stă la pândă, nu-ţi cere legitimaţia chiar mereu, ci numai când are el chef. Şi hai, băieţii ca băieţii, dar noi, fetele, mai schimbăm genţile, o mai uităm. Dacă a rămas vreun angajat pe aici care să nu-i spună vreo două, cu siguranţă nu a rămas niciunul ne-enervat, ne-agasat.
Deja, când e pe tura de dimineaţă, ne uităm circumspecţi, de cum intrăm pe uşă: mi-o cere, nu mi-o cere… Săptămâna trecută i-am arătat-o triumfătoare din buzunarul genţii în care trebuia să se afle. Şi l-am apostrofat un pic: “Iar faci frate exces de zel?” Astăzi sărise legitimaţia prin geantă şi n-am găsit-o (sunt tot pe moda geantă maxi, din considerente practice). Am căutat-o două minute şi nervoasă i-am spus “Lasă-mă că nu ştiu unde-i”.
Aş fi vrut să mă uit urât la el, arătându-i legitimaţia, dar nu era. Acum nu-mi mai pare rău. Dacă ieşeam triumfătoare nu rezolvam nimic, nu s-ar fi oprit. Sunt sigură că o să-şi aleagă o zi săptămâna viitoare să ne verifice iar. Dacă stau mai bine să ma gândesc, cred că agentul ăsta e trimis de concurenţă ca să ne streseze. Sau îi place să vorbim despre el, că vorbim…. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Azi dimineaţă domnea o atmosferă tensionată în redacţie. Care cum venea, pufnea, “iar mi-a cerut ăla legitimaţia”. “Ăla” este coşmarul dimineţilor noastre, agentul de pază zelos şi care stă la pândă. O da, stă la pândă, nu-ţi cere legitimaţia chiar mereu, ci numai când are el chef. Şi hai, băieţii ca băieţii, dar noi, fetele, mai schimbăm genţile, o mai uităm. Dacă a rămas vreun angajat pe aici care să nu-i spună vreo două, cu siguranţă nu a rămas niciunul ne-enervat, ne-agasat.
Deja, când e pe tura de dimineaţă, ne uităm c
