România de azi nu mai e România boierilor cu caftan şi nici cea a bonjuriştilor de la mijlocul secolului al XIX-lea, când importarea unui cârmuitor s-a dovedit a fi o cheie a modernizării prea mult întârziate în feudalism. România se află azi în mijlocul unei vâltori care se numeşte globalizare şi în care vor supravieţui doar acele naţiuni conduse nu de camarile ale palatelor regale, ci de guverne politice în stare să gândească rapid şi pragmatic. Asta e posibil cu un singur suveran, poporul, electoratul, ale cărui opţiuni să fie puse urgent şi responsabil în operă de un sistem instituţional democratic, dublat de o justiţie competentă, fermă, independentă. Acesta e trendul inclusiv în ţări europene unde monarhia are străvechi tradiţii, apreciate de populaţie, chiar şi în Regatul Unit, cu prilejul vreunei nunţi cu caleşti, dar având parte, când e vorba de cheltuieli, de cârteli din partea aceleiaşi populaţii.
De vreo două luni, familia ex-regelui Mihai (mai puţin el însuşi!) îşi face o neostoită propagandă prin mass-media, declarându- se pregătită să restaureze monarhia. Acum, când fostul suveran e nonagenar, alternativa sugerată de soţii Margareta şi Radu Duda e mai mult decât străvezie: ei sunt cei care-s gata să se sacrifice, preluând cârma ţării. Ea, ca moştenitoare a lui Mihai, el - consort, ţinând practic sforile în mână. Să fim serioşi! Margareta e o femeie cumsecade, se pricepe la cărţi de bucate, mai dificil e cu limba română, pe care, dacă n-a deprins-o bine de la tatăl său, nu a absorbit- o nici în cei 21 de ani, de când e prin ţară. Cât priveşte capacitatea sa de cap al statului, biata femeie caută cu privirea ajutorul bărbatului, când e să răspundă la vreo întrebare din politologie. Mai tânărul consort visează la mult mai mult. Nu ştiu dacă o serie de realizatori TV îi tot invită, ca pe Moni şi Iri, ca să aibă show-uri cu audienţă, sau chiar sun
