- Comentariu - nr. 789 / 24 Mai, 2011 Nu estre vorba de bucata de bronz facuta dupa chipul si asemanarea sa, si nici de locatia, pentru care se paruiau in justitie, pana mai curand, consilierii municipiului. Este mai mult decat atat. Nu am lucrat in subordinea sa directa, ne desparteau cel putin patru trepte ierarhice, nu am ciocnit niciun pahar, nu am stat la aceeasi masa, nu ne-am vizitat reciproc, cu toate acestea afirm cu respect ca mi-a fost prieten. Acelasi lucru poate spune marea masa a cadrelor militare, care prin vreo actiune comuna sau prin activitate zilnica l-au intalnit, l-au cunoscut. As putea sa scriu aici sute de pagini din care sa percepem inalta educatie, spiritul de echipa, omenia, modestia si multe alte trasaturi care-l defineau pe generalul inginer, dar se pare ca toate intamplarile "de neuitat" seamana intre ele si duc la aceeasi concluzie _ un om deosebit, intr-o prezenta comuna. Doar ca exemplu incerc sa redau intamplarea prin care l-am cunoscut. Era in 30 august 1965. Impreuna cu mai multi colegi am sosit la Scoala Militara Superioara de Ofiteri de Tancuri si Auto din Pitesti. Ofiterul de serviciu ne verifica documentele si ne dirija in grupuri pentru a fi condusi in sectoare. Pe alee veneau doi ofiteri tineri si voiosi, glumeau despre ceva din timpul programului, si ne masurau asa cum se obisnuieste la sosirea unui contingent. S-au oprit langa noi, ne-au lasat in repaus, iar unul dintre ei, lt. maj. (pe atunci) Dumitru Dragomir ne-a intrebat, daca nu am uitat ceva, ce se poate rezolva in oras pana a doua zi. In tren, mi-am completat un formular de telegrama pentru acasa (sa-i linistesc ca sunt, si acolo unde trebuie), am profitat de bunavointa ofiterului si l-am rugat sa-i dea drumul prin posta. Cineva l-a chemat la telefon, si dupa o convorbire scurta l-am auzit: "Ia tu, Fane, telegrama sergentului, ma cheama Piele (mr. Piele Gri