"Ca la noi, la nimeni" este una dintre expresiile favorite pe strazile si in institutiile Romaniei. In timp, a dobandit o aura aproape mistica si o incarcatura fatalista. Totusi, ceea ce ne singularizeaza fata de alte tari nu tine de caracteristicile noastre nationale sau de vreun "destin potrivnic", ci strict de calitatea politicilor, de care nu ne preocupam niciodata fiindca suntem - ca tot romanul impartial - "apolitici".

Printr-un rationament ciudat, romanii considera ca a fi apolitic este acelasi lucru cu a fi dezinteresat de functionarea statului. Scapati astfel de grija "poporului suveran", cei mai multi dintre politicieni si-au amintit de lectiile de istorie din scoala primara: au ars holdele si au otravit fantanile. Cu o diferenta: n-au fugit in munti dupa aceea, ci au ramas, prin rotatie, in diferite institutii. Aberatiile lor au afectat viata a milioane de romani si inca o fac. Sa luam un exemplu: organizarea justitiei.

Ne amintim din filmele western, cum seriful unui orasel prafuit american striga banditului de serviciu: "In numele legii, esti arestat!". Judecand dupa cum aratau si, mai ales, dupa cum se comportau, este foarte greu de crezut ca politicienii-juristi care au redactat Constitutia Romaniei in 1990-1991 nutreau vreo simpatie pentru sistemul judiciar american.

Cu toate acestea, replica serifului le-a marcat "opera". Nu au inteles insa esenta ei si produsul final a fost lamentabil. Romania are, printre statele Uniunii Europene, singura Constitutie care prevede ca justitia se face "in numele legii". Timp de 20 de ani, niciun politician nu s-a preocupat de aceasta ineptie care ne singularizeaza in Europa.

Sa-i ajutam putin pe eminentii constitutionalisti din 1991 si pe epigonii lor din 2003. Arestarile, si doar ele, se fac "in numele legii", pentru ca altfel se numesc rapiri, sechestrari sau retineri