Braşovul a produs, în 1989, nu doar mostre de eroism, de laşitate şi de ticăloşie, ci şi un nebun umor involuntar . Un lider comunist braşovean, confruntat la 22 decembrie 1989 cu mulţimea care năvălea în Judeţeana de Partid, a fost prins în timp ce scria chiar aşa: „Oamenii e fiare, scapă cine moare!“
Dincolo de tragicul indiscutabil şi de curajul oamenilor care au ieşit în stradă înainte de fuga lui Ceauşescu, Revoluţia de la Braşov a avut şi o latură comică, importantă în felul ei. Nu se poate trece peste ea pentru că nu se poate trece peste realitatea anului 1989, cu oameni naivi şi uşor de manipulat, cu viciile şi cu nebuniile lor. O revoluţie răscoleşte în adâncurile societăţii şi aduce la suprafaţă eroismul, dar şi mizeriile ei. Aşa a fost şi în decembrie 1989.
Citiţi şi:
Securiştii nu mai ştiu ce au făcut la Revoluţie
Influenţa sovietică în Revoluţia de la Braşov
La Braşov s-a întâmplat ca peste tot în ţară. Majoritatea celor care au pătruns în Judeţeana de Partid în după-amiaza de 22 decembrie erau nerăbdători să simtă primele beneficii palpabile ale libertăţii. „În Consiliul Judeţean au intrat multe persoane care au sustras bunuri. Îmi aduc aminte că în biroul fostei secretare Cebuc am găsit, lângă o masă, două modele de cizme de damă. Erau cizme de import din RDG, eşantioane de stofe de dimensiuni mici, o pereche de pantofi pentru copii şi o pereche de ghete de damă noi. În acel birou au mai fost două perechi de cizme de damă, dar acestea au fost furate de o femeie pe care nu o cunosc", declara în ianuarie 1990, la Procuratură, revoluţionarul Emil Ivaşcu.
Primită cu urale de manifestanţi, căderea lui Ceauşescu a însemnat, totodată, şi o tristeţe profundă coborâtă în sufletul politrucilor care conduceau destinele Braşovului. Unii au fugit care încotro, în timp ce alţii, refuzând să accepte realitatea, s-au agăţat de
