Dixie Krauser, strănepotul lui Johnny Weissmuller, celebrul Tarzan, şi unul dintre cei mai mari basişti pe care i-a avut vreodată România, vorbeşte cu simplitatea, eleganţa şi detaşarea omului care le-a văzut pe toate, despre detenţie, despre ce înseamnă să fii vedetă rock, dependenţă de alcool şi consum de droguri. Despre o experienţă similară cu cea a lui Eric Clapton şi puterea imensă a muzicii. Spunesitu.ro vă prezintă poveştile neştiute ale unor destine ieşite din comun.
A fugit în Germania în 1985, după ce ajunsese o vedetă rock aici. Şi-a construit acolo un drum care s-a intersectat, nu de puţine ori, cu nume celebre. Prima dată a încercat să fugă din ţară când avea 17 ani. A fost prins şi a petrecut un an şi şase luni construind Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Erlend Krauser a fugit în Germania, ascuns în boxe, odată cu ceilalţi membri ai formaţiei Phoenix. Fratele său Dixie, a încercat să fugă după câteva luni, a fost prins şi a construit un an şi şase luni Canalul Dunăre-Marea Neagră
Cum e să fi strănepotul lui Tarzan? Te-a marcat în vreun fel?
De unde ştii tu chestia asta? (râde). Nu vorbesc despre ea, pentru că nimeni nu mă crede. Nu m-a marcat în niciun fel, în afară de faptul că ştiu să înot foarte bine. Probabil că asta mi-a fost transmis prin genele pe care le am de la el.
Copiii, la şcoală, nu strigau după tine: nepotul lui Tarzan?
Da’ de unde.... El a plecat în America când era foarte, foarte tânăr. A fost vărul bunicii mele.
Şi tu, şi fratele tău mai mare, Erlend, v-aţi numărat, printre fondatorii grupului Pro Musica, în 1973. Eraţi mici, mici de tot, 13 -14 ani, elevi ai liceului de muzică. Exista o tradiţie muzicală în familie?
Mama cânta la pian, mai cântă şi acum, dar e un hobby. Tata e profesionist. A fost angajat al Filarmonicii Banatul şi a predat la liceul de muzică. Chiar şi acu
