Afirmaţiile lui Năstase vin în completarea declaraţiilor lui Ion Iliescu cum că n-ar fi momentul oportun pentru scut şi ale lui Mircea Geoană, care cerea realizarea apărării antirachetă în cooperare cu Rusia, aşa cum s-ar fi decis la Summitul NATO de la Lisabona, deşi nu s-a decis niciodată aşa ceva. Cei trei corifei pesedişti ai politicii externe împărtăşesc, se pare, aceeaşi idee că Rusia nu trebuie iritată şi că Moscova ar trebui să primească, într-o formă sau alta, ceea ce vrea. Dar ce vrea, de fapt, Rusia şi cum ar servi satisfacerea pretenţiilor Kremlinului interesele României?
În luna martie, subsecretarul de stat Ellen Tauscher aceeaşi care a negociat cu Bucureştiul amplasarea elementelor scutului la Deveselu a declarat că Administraţia Obama este nerăbdătoare să înceapă o analiză comună (cu Rusia), exerciţii comune şi schimbul reciproc de date privind sistemele de avertizare timpurie, care ar putea forma baza unui sistem cooperativ de apărare antirachetă. Simultan, secretarul Apărării, Robert Gates, le propunea ruşilor, cu ocazia unei vizite la Moscova, să le ofere informaţii despre apărarea antirachetă şi chiar să formeze un centru comun pentru culegerea şi prelucrarea datelor.
Pe 8 aprilie, exact la un an de la semnarea de către Obama şi Medvedev a noului tratat START de reducere a arsenalelor nucleare, prim-viceprim-ministrul rus (mâna dreaptă a lui Putin şi vechi kaghebist de nădejde) Serghei Ivanov declara la Miami că guvernul său este înclinat să accepte acest nivel de cooperare, dar insistă ca Rusia să fie parte egală în sistemul de apărare antirachetă. În termeni practici, asta înseamnă că biroul nostru (al noii structuri cooperative NATO-Rusia, n.n.) se va afla, de exemplu, la Bruxelles unde vom conveni să apăsăm butonul roşu de lansare a unui interceptor, indiferent dacă acesta este lansat din Polonia, din Rusia sau din M
