Nichita Stănescu i-a dedicat un catren, iar critici ca Alex Ştefănescu i-au comparat stilul cu cel al lui Panait Istrati. Însă cu un amendament: \"Spre deosebire de Istrati, Fănuş Neagu nu are simţul tragicului; situaţiile deznădăjduite reprezintă la el doar un mijloc de biciuire a senzualităţii\".
Personaj pitoresc pe scena literară, Fănuş Neagu, decedat în această dimineaţă la Spitalul Elias, a legat prietenii cu mulţi dintre contemporanii săi. Unul dintre cei mai buni prieteni ai săi a fost scriitorul Ion Băieşu, pe care l-a cunoscut la Şcoala de Literatură.
"Ursuz mereu ca după un chef", aşa cum îl descrie Alex Ştefănescu în România literară, Fănuş Neagu avea să aibă legături strânse şi cu Nichita Stănescu. Acesta avea să îl descrie în câteva cuvinte, înşirate într-un catren:
"Ursul acesta blând şi calm şi bleg, Fănuş,/ e apucat de nimeni ca de doruri; -/ dă cu sărutul numai doar în zboruri/ iar iernii lumii e învârtecuş".
Fănuş Neagu a fost mereu un tip masiv şi asta făcea ca omul "rău de gură", cum spune Ştefănescu, să-şi impună mai uşor vocea. Într-o destăinuire, reluată de Alex Ştefănescu în România literară, Neagu dădea de înţeles că este de părere că actul de a scrie îi oferă scriitorului un soi de imunitate, care justifică chiar şi gesturile scandaloase.
Înainte de primul roman, reclamă ca "la meciurile cu Cassius Clay"
Sugestiv este şi titlul nuvelei de debut "Duşman cu lumea" (1954). Alex Ştefănescu îşi aminteşte că Fănuş Neagu este genul de om care este "gata oricând să se pupe zgomotos pe obraji cu adversarii".
După alte povestiri şi chiar o piesă de teatru ("Scoica de Lemn" - 1967), Neagu are parte de o publicitate fantastică înaintea lansării primului roman, "Îngerul a strigat". Ştefănescu descrie atmosfera de la lansarea romanului, care venea "după câţiva ani de promisiuni nerespectate şi după o public