Pasiunea sa nu se limitează doar la colecţionarea timbrelor, ci şi a plicurilor, a cărţilor poştale şi a ilustratelor. A avut şi colecţii de numismatică, pe care le-a făcut cadou fiului său cel mare, pentru a le da mai departe nepoţilor.

Pasiunea sa a început la vârsta de 7 ani, atunci când îl ajuta pe un coleg de clasă la învăţătură. „Învăţătoarea mă punea să îl ajut la învăţătură pe colegul meu. Acesta era evreu şi avea o colecţie de timbre de la bunicul său. După ce terminam lecţiile ne uitam la timbre. La început mi-a dat el câteva timbre, după care, am început să îmi cumpăr“, spune Dumitru Mardare.

Prima colecţie i-a fost furată

Prima colecţie de timbre i-a fost furată înainte de a absovi liceul. Reuşise să aibă aproape complet albumul mărcilor poştale româneşti, exceptând perioada dinastiei regale. „Aveam albumul mărcilor poştale aproape complet, în plus, aveam şi timbre şi ilustrate color, care erau foarte rare în acea perioadă“, spune Mardare.

Chiar dacă a trecut foarte mult timp de atunci, filatelistul nu uită ce timbre rare avea. „Aveam câteva mărci străine color, două ilustrate chinezeşti pe hârtie de pai de orez şi una chiar din pai de orez. Mai aveam şi o ilustrată cubaneză pe hârtie de orez“, rememorează acesta. Chiar dacă pe atunci erau foarte rare timbrele şi ilustratele color, majoritatea fiind alb-negru, acesta avea câteva mărci color din America şi Argentina. Albumul colecţionarului a fost furat de la şcoală, unde acesta îl adusese pentru a-l arăta colegilor.

Cu cele câteva elemente ale colecţiei pe care le lăsase acasă, a început din nou să colecţioneze şi acum are câteva mii de timbre şi ilustrate, câteva sute de cărţi poştale, şi câteva sute de plicuri. Chiar dacă are şi timbre mai scumpe, acestuia îi sunt toate dragi. „Îmi plac toate pentru că fiecare are tâlcul şi semnificaţia ei. Reprezintă un m