Resetarea Americii cu lumea arabă

Într-un discurs simbolic, numit de unii comentatori şi „Cairo 2“, liderul lumii libere a dat tonul unui nou capitol în politica externă americană. Într-un fel, asistăm la apusul momentului istoric inaugurat de atacurile de la 11 septembrie 2001. Ingredientele care au marcat decisiv imaginarul extern al Statelor Unite pe parcursul deceniului trecut, Afganistanul, Irakul, Osama Bin Laden, Al Qaeda sunt secvenţial lăsate în urmă, „uitate“. Este un discurs al rupturii şi, în egală măsură, al resetării. Al alinierii Americii cu „puterea celor fără de putere“, într-un marş triumfalist al autodeterminării.

Deşi un discurs despre Orientul Mijlociu, personajul central nu este, aşa cum ne-am aştepta într-o lectură convenţională, Israelul – aliatul pivot al Washingtonului, în regiune. Ci despre demnitatea strivită, călcată în picioare a unui om simplu, a unui tânăr vânzător ambulant tunisian – Mohammed Bouazizi – care, la 17 decembrie, a fost devastat de faptul că poliţia i-a confiscat marfa. Nefiind ascultat de autorităţi şi în semn de protest pentru nedreptatea îndurată, vânzătorul şi-a dat foc în faţa guvernului provincial. Uneori, asemenea bătăilor insesizabile ale aripilor de fluture care se transformă în tsunami, acţiunile unor oameni mărunţi dezlănţuie adevărate cutremure (geo)politice. Pentru Obama, Mohammed Bouazizi devine simbolul universal al autodeterminării „celor lipsiţi de putere“, în faţa umilinţelor care se întâmplă în fiecare zi, în multe părţi ale lumii şi în faţa tiraniei guvernelor care neagă demnitatea cetăţenilor lor.

De fapt, Mohammed Bouazizi a schimbat faţa Orientului Mijlociu şi politica externă a SUA: „Avem şansa de a arăta că America preţuieşte demnitatea vânzătorului din Tunisia mai mult decât puterea brută a dictatorului“. În cele din urmă, Mohammed Bouazizi este arhetipul unei conştiinţe atemp