Personaj odată temut în judeţul Constanţa, Laurenţiu Mironescu afişa ieri o figură nedumerită, pierdută, când mascaţii l-au condus în maşina care avea să-l aducă, pentru audieri, la DNA. Nedumerirea lui Mironescu provine dintr-o întrebare pe care, sunt convins, îi revine obsesiv în minte: „Cum să mi se întâmple tocmai MIE asta?".

Din punctul său de vedere, întrebarea poate să aibă sens. Laurenţiu Mironescu face parte din categoria comandanţilor de vas de succes, care au renunţat la meseria care i-a consacrat pentru politică. A ajuns şef al PDL Constanţa şi se spune că este protejat al lui Traian Băsescu. A fost şef al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, pe care, spun foştii săi angajaţi, o conducea cu o mână de fier. Căzut în dizgraţie după 2008, când şi-a terminat mandatul de deputat, a reuşit să prindă un loc călduţ la Ceronav. Era prea puţin pentru ambiţia fostului parlamentar şi director general al CNAPMC.

Pe 4 ianuarie 2011, Mironescu este numit la Casa de Pensii Bucureşti, pentru numai două zile, pentru a căpăta statutul defuncţionar public. De acolo este detaşat la Ministerul Administraţiei şi Internelor, în funcţia de secretar general. Repet, pregătirea sa este de ofiţer de marină, nu de poliţist. Fostul secretar, Mircea Alexandru, şi-a recâştigat postul în instanţă, dar apoi şi-a încetat raporturile de lucru cu MAI şi Mironescu a revenit în funcţie.

Una dintre ipotezele de lucru, referitoare la evenimentele de luni, este că a fost momit cu postul de la MAI tocmai pentru a fi dat drept exemplu. O capcană pregătită cu grijă. Aşa se explică şi fulminanta revenire a lui Mironescu, de la un post cvasianonim la Ceronav, un om politic uitat de partid şi de protejaţii de la Bucureşti, la numărul 2 în MAI... Se ştia că îi lipseşte puterea, se ştia că a condus portul... Pus la conducerea ministerului, ar fi putut uşor s