Aceste acte de-o cruzime inimaginabilă sunt girate de autorităţi şi aplaudate de unii dintre semenii noştri.

Mahatma Gandhi spunea că măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele. Dacă ar fi să evaluăm pe o scară de la unu la zece aceste două atribute ale naţiunii noastre, prin prisma celor spuse de părintele independenţei Indiei, cu siguranţă am rămâne corigenţi.

Uciderea fără discernământ a celor 250 de câini din adăpostul de la Botoşani, maltratarea cailor din Delta Dunării, precum şi otrăvirea a zeci de maidanezi lângă comuna Roşu din judeţul Ilfov - asta ca să enumăr doar cele mai recente cazuri de atrocităţi comise împotriva animalelor - nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată într-o ţară care se vrea a fi civilizată. Şi ceea ce mi se pare şi mai grav este faptul că aceste acte de-o cruzime inimaginabilă sunt girate de autorităţi şi aplaudate de unii dintre semenii noştri.

Am citit comentariile postate pe diverse site-uri care au prezentat aceste cazuri şi m-am cutremurat: „faceţi mici din caii ăştia"; „omor pe săptămână vreo 15 maidanezi cu pui cu tot. Îi chinui până mor şi, după, le dau foc. Aşa senzaţii mai rar"; „abia aştept să aud de milioane de câini eutanasiaţi, nu de câteva jigodii"; „Io sunt unu care a băgat la sac vreo 20 de maidanezi. Le dădeam cu ciocanul în cap ca la vite".

În faţa unor asemenea afirmaţii, îţi vine foarte greu să mai reacţionezi. Nu ştii dacă sunt doar vorbe goale sau dacă aceştia - nu ştiu dacă să-i numesc oameni - chiar fac ceea ce spun. Constatând însă că numărul actelor de cruzime împotriva animalelor este tot mai mare, tind să cred că mulţi pun în practică ceea ce postează pe internet. Cu ceva vreme în urmă am văzut alergând pe stradă o căţeluşă cu o bucată de sârmă înfăşurată în jurul gâtului, de capătul căreia atârna puiul ei mort. Mă într