Plecarea dintre noi a marelui Fănuş Neagu reprezintă o nouă lovitură cumplită suferită de Cornel Dinu. Mai întâi, în aprilie 2007, l-a pierdut, ca şi noi toţi, pe Florea Dumitrache, omul lângă care a stat în iarbă, dar şi după aceea. Din dragoste şi dintr-un ataşament pe care numai ei doi îl puteau înţelege exact.
În noaptea de luni spre marţi, a murit o nouă parte din omul Dinu. Naşul şi mângâierea spiritului său, Fănuş Neagu, s-a stins din viaţă la Spitalul Elias.
Cu vocea stinsă, Cornel Dinu spune: "De trei zile nu se mai putea vorbi cu el, avea nişte dureri fantastice, iar acum două zile a intrat în comă profundă. Vorbeam cu el în fiecare zi, dar nu mă mai puteam duce acolo, să-l văd suferind. A murit înconjurat de familie, acolo, la Elias, sub grija doctorului Băltăţeanu, soţul Maiei Morgenstern. Acest om a fost un adevărat sfânt, a stat zi şi noapte lângă el, alături de fiica lui Fănuş. Anitta a stat timp de 3 ani lângă el. I s-a dedicat lui, aproape că se călugărise. Nu o să merg la înmormântare, de o săptămână nici nu pot să mai dorm, sunt terminat. Nu-l mai pot vedea mort pe Fănuş şi nici măcar sicriul nu vreau să-l privesc. Am înţeles că sicriul va fi închis. Din 1967 am devenit cei mai buni prieteni din lume. Fănuş m-a cununat cu Silvia şi mi-a botezat fiul, pe Corneluş. A murit neîmpăcat pentru că a dorit mereu binele acestui neam. Nici nu ştiu cum să-i spun Silviei... Ooof, Doamne!".
"Mizeria noastră l-a deprimat"
Cine conduce România... ce haos. Nu mai putem să continuăm! De aceea a şi plecat. De aceea a cerut ca sicriul să-i fie permanent închis, să nu mai fie văzut, să nu mai vadă mizeria din jurul lui. Să nu mai vadă murdăria noastră, care l-a deprimat. A plecat cu o scârbă totală. În ultimul timp avea nişte răbufniri cumplite. Sunt dărâmat. Iartă-mă! Nu mă provoca! Îmi vin în minte cuvintele lui Steinha
