Pe lângă formele cunoscute de represiune din perioada sovietică, se numără şi mobilizarea la şcolile profesional-tehnice, numite în rusă „fabricino-zavodskoe obucenie" sau abreviat FZO

Școlile FZO au apărut în URSS în anul 1940 în locul colegiilor profesionale şi aveau menirea să pregătească în timp record (şase luni) specialişti pentru întreprinderi industriale, construcţii, industria minieră, metalurgică, petrolieră ş.a. Aceste instituţii au existat până în anul 1963.

Peste şase milioane de persoane au obţinut o calificare muncitorească frecventând, de cele mai multe ori forţat, aceste şcoli profesionale. FZO au funcţionat şi în RSSM după ocupaţia sovietică din iunie 1940 şi până la anularea acestora la începutul anilor 1960. Numai în primul an de regim comunist, în Basarabia au fost mobilizaţi forţat la FZO şi repartizaţi la întreprinderi din Rusia şi Ucraina peste 50 de mii de moldoveni, cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani.

ÎNCHISOARE PENTRU ESCHIVAREA DE LA STUDII

Potrivit unei instrucţiuni de recrutare a tinerilor la FZO, descoperită recent în arhiva Ministerului Afacerilor Interne de la Chişinău, cei care refuzau să urmeze cursurile de pregătire profesional-tehnică şi să lucreze după aceasta la întreprinderile unde erau repartizaţi erau pasibili de a fi judecaţi conform Codului Penal. Prin urmare, regimul sovietic comunist a creat şi o categorie de muncitori legaţi de anumite întreprinderi, aşa cum în agricultură ţăranii erau legaţi de glie fiind obligaţi să lucreze într-un anumit colhoz, fără dreptul de a părăsi localitatea decât cu permisiunea preşedintelui de colhoz.

Unii, pentru a evita recrutarea la FZO la minele de la Donbas sau pe şantierele din Siberia, îşi falsificau actele diminuând vârsta reală. Celor care nu reuşeau nu le rămânea decât să se resemneze, altfel riscau ani grei de puşcărie. Dint