Anexăm în cadrul serialului nostru un articol pentru cei care se cred eroi fiindcă au strigat „Jos Ceauşescu!“ atunci când Ceauşescu era jos şi pentru nostalgicii comunismului. Aproape două luni, în cadrul serialului nostru, „Adevărul“ a portretizat zeci de revoluţionari din oraşele mai mari sau mai mici ale ţări. Odată cu Octav Bjoza, a sosit timpul şi pentru altceva.
Am găsit „cutezători" ai Revoluţiei cărora le e frică să vorbească la 21 de ani de la evenimente pentru că „ştiţi... poate că şi pereţii ăştia au urechi", impostori în toată regula care se încurcă în minciuni, calici care-şi recunosc meschinăria, dar se bucură prea mult la teancul de mii - indemnizaţia de revoluţionar. În urma lor ne-am întrebat care mai e reperul moral al luptei împotriva comunismului.
Citiţi şi:
„Oamenii e fiare, scapă cine moare!“
Iliescu, revoltat că Europa îl caută la Revoluţie
La Braşov, într-o clădire din Piaţa Sfatului, numărul 11, l-am găsit pe Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR). Octav Bjoza (72 de ani) a stat patru ani în temniţele comuniste. A fost şi la Revoluţie, între primii oameni care au pătruns în sediul Securităţii din Braşov. Bjoza se recomandă însă „fost deţinut politic", deşi, în termeni pecuniari, pierde o indemnizaţie de revoluţionar care i-ar asigura o bătrâneţe liniştită.
Braşoveanul Emil Ivaşcu, un revoluţionar controversat Foto: stelian grăjdan
Între foştii deţinuţi politici şi revoluţionari nu există dialog, deşi cauza lor a fost comună. L-am întrebat pe Octav Bjoza de ce are „un dinte împotriva revoluţionarilor". „N-am un dinte, am chiar toată dantura. Nu vorbesc de cei care şi-au pierdut rudele sau au rămas invalizi, ci de impostorii şi de foştii securişti care dau lecţii de democraţie şi vor să spună adevărul despre Revoluţie. E păcat, că timpul trece, oamenii
