- Editorial - nr. 790 / 25 Mai, 2011 "Usor nu e nici cantecul. Zi si noapte - nimic nu-i usor pe pamant: caci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit toata noaptea cantand.” (LUCIAN BLAGA, Catren) Recunosc, fac parte din acea categorie de muzicieni autoexilati, preferand, in proportie de 99%, infuzia cu splendida matematica fluida in interpretari aproape perfecte (caci perfecta nu e decat muzica sferelor), in intimitatea camerei mele de lucru, fie pentru a-mi cruta... cordul (nu inima!) de emotiile arderii aceleia unice pe care doar un artist harazit le poate impartasi, pe viu, cu martorii creatiei sale, fie menajandu-mi organul critic (supradimensionat, in acceptia unora) in cazul lipsei de talent, ori, mai grav, al minimei rezistente, sinucigasa pentru actul cultural. Fericita intamplare..., desi nimic nu e intamplator, a facut ca, dupa o lunga absenta din sala de concert, duminica seara sa asist la recitalul pianistului Silvan Negrutiu, revenit pe scena targumureseana dupa o absenta de sapte ani. In tot acest timp s-a perfectionat in Irlanda si la Universitatea americana Shenandoah, unde activeaza acum ca doctorand si profesor. In cadrul "Zilelor muzicale targumuresene”, a prezentat un program cu lucrari de Beethoven, Brahms, Alberto Ginastera si Chopin (Studiul revolutionar, la bis). Marturisesc, desi am ascultat adesea Bagatelele op.126 ale lui Beethoven, in varii interpretari, nu sunt atat de snoaba incat sa spun ca ma dau in vant dupa ele. Imi par ... didactice, dar, desigur, excelente pentru inceputul unui recital, fiindca obliga la concentrare si incalzesc bine articulatiile. Si trec si emotiile. Ceea ce nu inseamna ca tanarul pianist, in ciuda diferentei de fus orar, nu le-ar fi cantat bine, sau ca nu a creat si impus, realmente, starea de muzica, de recital, de comunicare. Este un muzician matur, inteligent, cultivat, temperamental – desigur, in