Dragă Fănuş Neagu,
Ce-ar fi dacă am ieşi din recesiunea cea de toate zilele dăruind altor ţări, gratis, nişte cantităţi, cât de cât onorabile, din imensa noastră materie cenuşie naţională? Am putea salva, întâi, Grecia! Sigur, elenii ar bănui că darul nostru ar putea fi un cal troian! Nici vorbă! Cai troieni, cu burţile pline de voluminoase cantităţi de cărţi fictive, au mai fost trimişi prin Basarabia, e drept, dar, în schimb, samsarii României profunde, care au oficiat acest dar, au dus înapoi, peste podul de flori întins în latul Prutului, trainice televizoare ruseşti şi vajnice motopompe şi drujbe!
De data aceasta noi am putea îmbogăţi multe ţări din lume prin prisosul de materie cenuşie pe care l-am putea dărui!.. Materie cenuşie încorporată în oamenii vii, se-nţelege, nu în energia creatoare a unor componente tehnice, dependente de industria minţii! N-am sărăci, evident, fiindcă la noi singura industrie care funcţionează este cea a materiei cenuşii! Da, statisticienii spun că importăm peste 80 la sută din alimente, însă nu întotdeauna menţionează faptul că noi, totuşi, exportăm banane în Anglia – şi exportăm seminţe de buruieni în Franţa!
Dacă tot am primit, în timp, ajutor american, n-ar fi cazul, acum, ca şi America să se salveze de la înec beneficiind de un substanţial ajutor mental venit din partea românilor?
Dragă Fănuş,
să facem câteva mici precizări. Ca maestrul Agamiţă Dandanache să nu-şi mai poată întina ideile de propăşire a patriei, prin traseistice itinerarii printre partide – de la 48 el luptând din greu! – domnia sa plenipotentă s-a rugat lui Dumnezeu (presupunem!) să-i scoată în cale o soluţie mântuitoare pentru popor, cristică! Asta era ultima soluţie! Cerurile l-au auzit şi s-au deschis! Şi Duhul Sfânt, ca o epistolă divină, a pogorât pe malurile Dâmboviţei! Şi astfel Agamiţă a ajuns să se jertfească p
