Christine Lagarde şi-a anunţat oficial, miercuri, 25 mai, candidatura la şefia FMI, în locul demisionarului Dominique Strauss-Kahn, anchetat în SUA pentru agresiuni sexuale. Desemnată în noiembrie 2009 de către cotidianul britanic Financial Times drept cel mai bun ministru de Finanţe din zona euro, Christine Lagarde (55 de ani) a fost prezentă în toate echipele guvernamentale din 2005 şi până în prezent, fără întrerupere.
Cariera şi-o începe ca avocat la cabinetul Baker&McKenzie, unul dintre cele mai mari cabinete de avocatură din lume (prezent în 35 de ţări), unde va rămâne timp de 25 de ani şi a cărui preşedintă va deveni.
În timpul preşedinţiei sale, celebrul cabinet de avocatură îsi va mări cifra de afaceri cu 50%, iar Wall Street Journal o clasifică drept a cincea femeie de afaceri din Europa.
În paralel, co-prezidează împreună cu politologul american Zbigniew Brzezinski (fost consilier pe probleme de securitate a lui Jimmy Carter) grupul de lucru Statele Unite-Uniunea Europeană-Polonia, la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Washington, iar în 2005 intră în consiliul de supraveghere al societăţii olandeze ING, una dintre cele mai mari multinaţionale financiare din lume.
Deci înainte de numirea sa în Guvern de către preşedintele Jacques Chirac, în iunie 2005, Christine Lagarde se afirmase pe plan internaţional ca specialist în finanţe, fiind citată în mod regulat în clasamentele publicaţiei Forbes ca una dintre cele mai puternice femei din lume.
Nimeni nu a fost surpins când în vara lui 2010 este prezentată drept posibilă succesoare a lui François Fillon la cârma Guvernului francez.
Nici Christine Lagarde nu a fost ocolită de probleme judiciare: pe 10 mai, în urma sesizării unor deputaţi socialişti, Curtea de Justiţie a deschis o anchetă la adresa acesteia, pentru abuz de autoritate în aşa-numitul do
