În sâmbăta de Sfinţii Constantin şi Elena, Costăchel îşi serbează şi ziua de naştere. Face 65 de ani, dar nu şi-i arată, mândreaţă de bărbat. Şi cum coboară el pe scări, mai rar. De urcat, urcă doar cu liftul, dar la coborât nu-l întrece nici tanti Genoveva, doamna cu proteza de şold. Genoveva, femeia care l-a strâns la piept când avea el 19 ani şi se luase curentu’ pe scări. L-a luat uşurel, că stătea băieţelul să se împiedice, şi l-a sprijinit de catapultele ei. El n-a ştiut ce sunt alea, dar a simţit ceva călduţ pe coapsa lui stângă. Parcă şi niţel plastilinos. Genoveva, cea care l-a făcut să se gândească la alte întrebuinţări ale expedientului pentru afectele nepăcătoase.

A văzut-o şi azi şi a privit-o cu ochii ăia mari, de bivol întrerupt de la otavă, pe care îi are de la mămica. Şi nu se ştie cum naiba de înduioşează, că doară stau alături de obrajii netezi şi aproape imberbi, de cvasimustaţa roşiatică şi de nasul rotund ca un fund de vânătă. Doamna Genoveva îl alinta mereu, că ea are pe fund mai multă barbă decât el pe faţă.

Mămica îi face salam de biscuiţi de ziua lui, nu tort, din cauza gastritei puişorului. Coana Vetuţa, pe care să nu vă grăbiţi să credeţi c-o cheamă Elisabeta, ci Veturia, şi-a pus dimineaţă bigudiurile alea ruginite, ale căror elastice au răposat demult, dar pe care le-a înlocuit cu unele de la nişte foşti chiloţi de profesie. A stat în baie o jumătate de ceas, cu ochelarii aproape căzuţi, da’ ce nu face o mămicuţă pentru odoraşul ei? Acum a transpirat de la efort şi-l roagă pe scumpişor s-o ajute cu prăjiturica.

Costăchel stă pe scaunelul din bucătărie, tăind la biscuiţi şi la rahat. Rahatul i se tot prinde de degete, ceea ce-l irită oarecum, dar îi şi place ceva la moliciunea aceea lipicioasă. La radio, se aude vocea Angelei Similea: „să moooori de dragoste rănităăăă…“. Mămica, îmbrăcată în capot cu flori şi cu cipici