Cât gunoi mai încape sub preşul Trezoreriei şi pentru câtă vreme?
Cu toate efectele neplăcute, tăierea salariilor şi a pensiilor speciale părea să aibă un merit: acela că a stabilizat finanţele publice. Realitatea a demonstrat însă că nu-i aşa. Bugetarii au câştigat în justiţie şi aşteaptă de la ministerul Finanţelor aproape două miliarde de euro, potrivit ZF, iar pensionarii au câştigat mii de procese şi aşteaptă să fie repuşi în drepturi, aşa cum a arătat recent România Liberă. În cazul salariilor, Guvernul a decis deja: Plăţile vor fi reeşalonate pe parcursul următorilor trei ani.
Aparent, bugetul tot a rămas în câştig. Vor primi banii înapoi doar bugetarii care au mers în instanţă şi îi vor primi mai târziu. Practic, câştigul este fals. Un împrumut transparent, de pe piaţa liberă, ar fi avut aceleaşi efecte concrete chiar dacă – judecând strict contabil – deficitul ar fi arătat o cifră mai mare. Iar faptul că bugetarii care n-au mers în instanţă nu primesc nimic ar trebui să sune tot ca o veste proastă. El denotă doar că avem de-a face cu un stat discreţionar şi ticălos, care nu merită încredere ci doar replici pe măsură.
Miliardele care vor trebui plătite în anii următori se adaugă la datoria publică, deşi contabil nu figurează acolo. Nu doar plăţile către bugetari şi pensionari sunt în această situaţie. Se adaugă arieratele către companiile private, care însă au fost, din fericire, în bună parte plătite). Se adaugă datoriile companiilor de stat care sfârşesc inevitabil prin a fi şterse sau suportate de la buget an de an până când se va găsi o soluţie. Se adaugă despăgubirile, penalităţile şi costurile suplimentare pentru contractele publice anulate sau întârziate – de ordinul sutelor de milioane dacă nu al miliardelor de euro în fiecare an. Şi, mai mult decât orice, se adaugă angajamentele luate de stat cum că va plăti pensiile v
