Dă-mă-n fălnicie de Caraiman, dă-mă-n cotele apelor Dunării şi dă-mă-n spuma Mării Negre! Dă-mă, codrule, frate al meu, în toate astea carpato-danubiano-pontice. Că sunt naiv şi visător, că vreau musai să fiu etnic român în România, paşnic şi contribuabil. În loc să mă discriminez şi eu pozitiv, măcar aşa, cu doar câteva zecimale peste zeroul ăsta banal la care mă situez.
Că puteam dracu’ să beneficiez şi eu de strategii moderne de political correctness, da’ uite-mă cum stau ca prostu’… Puteam să mă fi născut, bunăoară, vreun conlocuitor minoritar. Să am un loc asigurat în facultate. Să mă aleg niscaiva deputat în partide de-astea pe criterii etnice, că, vorba-aia, familia mea, de la paşopt încoace, tot minoritară fuse… Ajugeam poate şi preşedinte, că nici măcar în State nu mai e compulsory statutul de WASP pentru a accede la funcţia supremă.
Puteam sa fiu şmecher, să dau cu boxul şi cu brişca, să-mi fac gaşcă de sportivi. Să agresez, în loc să fiu agresat. Political correctness-ul ăsta importat te ajută mai degrabă să faci avere dând cu brandul, decât să îţi aperi sărăcia şi nevoile. E lipsit de orice pericol legal să intri în casa omului, la drum de seară, dar e o mare aventură judiciară să îi spargi capul musafirului nepoftit din miez de noapte. Eşti un om la treaba lui dacă ataci, dar eşti chiar fascist, băi, fratele meu, dacă te aperi cu mijloace sau metode superioare celor ale atacantului.
M-a ferit Bunul să am vreun beteşug fizic, aşa că, în sistemul nostru, încă aş putea să încasez vreun ajutor social. Ştiu că vând castraveţi la grădinar, ştiu că îl învăţ pe tata cum se elaborează copiii. Dar simt nevoia să vă mai zic şi eu că sistemul te găseşte mult mai repede apt să munceşti într-un picior decât să încasezi vreun ajutor pentru piciorul lipsă. Şi tot paradoxal, mult mai uşor devine să iei bani de la stat, porc mare şi cefos fiind, decât
