Lipsa de comunicare, problemele familiale, pretenţiile foarte mari pe care le au părinţii în ceea ce priveşte rezultatele şcolare, sau pur şi simplu dorinţa de a fi independent sau o primă mare iubire, sunt printre cele mai des întâlnite situaţi pentru care copiii aleg să plece de acasă, de cele mai multe ori dispărând fără urmă.

Anual, începând cu anul 1983, pe data de 25 mai se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi Cu această ocazie Organizaţia Salvaţi Copiii, filiala Mureş în parteneriat cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Mureş şi Centrul Regional Târgu-Mureş al Agenţiei Naţionale Impotriva Traficului de Persoane au încercat să tragă un semnal de alarmă în rândul populaţiei, în special al părinţilor asupra fenomenului alarmant de dispariţie a copiilor şi motivele pentru care aceştia ar pleca de acasă. „93% din cazurile de dispariţie sunt plecări voluntare de acasă, cauzele fiind lipsa comunicării din familie, situaţii financiare precare”, a precizat Ramona Pop, psiholog la Organizaţia Salvaţi Copiii, filiala Mureş.

Aceasta a subliniat că legătura dintre copil şi părinte, pentru o mai bună comunicare, ar trebui să se facă încă de la o vârstă fragedă a acestuia, când copilul încearcă să capteze atenţia părinţilor şi să le arate micile lor opere de artă, precum desenele. „Este adevărat că în ziua de astăzi părinţii nu acordă aşa multă atenţie copiilor, pentru că muncesc prea mult şi au impresia că dacă acoperă partea materială acoperă toate nevoile copilului. Încercăm prin serviciile parentale să oferim tot felul de trucuri şi metode prin care părinţii să ştie cum să-şi folosească timpul acesta scurt pe care îl au în beneficiul relaţiei cu copilul lor. În momentul în care suntem în bucătărie, de exemplu, spălăm vase şi vine copilul la noi şi ne trage de fustă ca să ne arate desenul pe care l-a făcut, indiferent cât de ciudat ni