Universul lui Sorin Ilfoveanu se descoperă doar privitorului avizat, prin picturile şi desenele sale. A refuzat de câţiva ani încoace orice contact cu o lume deteriorată, în care nimic nu-i mai adună laolată pe oameni. Atelierul său, Rădeştiul idilic- “locul în care păsările cântă mai frumos decât oriunde în lume”, sălile de la Cărtureşti şi Humanitas sunt locurile în care respiră. Lucrările sale au ajuns peste tot prin lume, din Copenhaga până în Emiratele Arabe. Elev al maestrului Corneliu Baba şi coleg de generaţie cu Ştefan Câlţia şi Sorin Dumitrescu, fost decan al Facultăţii de Arte Plastice, Sorin Ilfoveanu vorbeşte despre începuturile artei sale, despre boema tinereţii şi pietrele de moară legate la picioarele noii generaţii de artişti plastici.

Retras printre pânzele sale, maestrul Ilfoveanu s-a lăsat după multă vreme înduplecat de ideea unui interviu. O discuţie care se datorează noii expoziţii care îi poartă semnătura, deschisă din 19 mai, până la 1 iulie, la sala Dalles din Bucureşti. “ Iniţial acesată expoziţie a fost gândită şi culoare şi desen, dar am avut bucuria să fiu invitat să deschid galeria AnnArt -o galerie privată, foarte potrivită pentru seria de desene din ultima perioadă, 2008-2011. Sunt lucrări în creion şi creion conte, pe care le-am făcut în cele trei veri petrecute la Rădeşti. Desenul are, în general, nevoie de o intimitate pentru a fi privit, nu poţi să-l priveşti într-o sală mare, mai ales desenul de dimensiuni mici. Şi-atunci, am despărţit desenul de culoare. Practic e aceeaşi expoziţie, în două locaţii”.

Chiar dacă unii s-au gândit că expoziţia este legată de sarbătorirea zilei sale de naştere, pe 23 mai, Sorin Ilfoveanu mărturiseşte că nu le ţine socoteala: “Eu lucrez constant şi în momentul în care am încheiat un ciclu sau mai multe, le expun”. Provocat să vorbească despre locurile începuturilor sale, artistul povest